Este adevărat că Liviu Conţac va avea o problemă cu imaginea tatălui, dar această problemă îi poate fi şi de folos. Faţă de numele celor vehiculate până acum, ca posibili candidaţi la parlamentare, înclin să cred că tinereţea lui Liviu Conţac va avea un cuvânt de spus. Apoi, n-ar fi drept să-l judecăm pentru faptele tatălui şi să i le punem în cârcă. Eu cred că electoratul s-a mai maturizat şi va vota cu ceva mai multă responsabilitate. Ce se întâmplă în aceste momente cu clasa politică românească, cu parlamentarii, sunt argumente foarte puternice ca să folosim votul uninominal în a curăţa Parlamentul de lichele, nu să îi mai trimitem şi altele. „Sile” a evaluat bine situaţia: „Da nici celelalte partide n-au pe cine ştie cine, toţi fripturişti şi fără carismă, aşa că nu văd vreo deosebire. Conţac Liviu este totuşi o opţiune, e tânăr şi dinamic, bine pregătit şi bătăios ca taică-su.”
În intenţia de a sancţiona public atentatul unor liberali sus-puşi, adică investiţi cu funcţii guvernamentale, de a privatiza Tabăra „Codrii de aramă” de la Agafton, am scris editorialul „Se simt abandonaţi”. Am arătat, astfel, că angajaţii taberei se simt abandonaţi de către aleşii judeţului, cum ar fi parlamentarii, sau şefii numiţi, cum sunt prefectul şi subprefectul, considerând că o astfel de indiferenţă este total nedreaptă. Mi-am încheiat editorialul cu îndemnul ca pentru cei care ne vor solicita votul la apropiatele alegeri parlamentare, dintre actualii parlamentari, în loc de vot să le pregătim un scuipat pe măsură. „Vasile” s-a raliat unei astfel de „recompense”: „Dacă acceptă această hoţie, îmi pregătesc şi eu scuipatul. O adunătură de oameni mici, care ne cer voturi fără să -i intereseze soarta acestui judeţ.”
Vicepreşedintele Consiliului Judeţean Botoşani Florin „Ţurcanu şi-a mutat gândul de la camerele video” cu care intenţiona să doteze centrele de asistenţă socială aflate în gestiunea Protecţiei Copilului. A renunţat la dotarea cu camere, pentru a avea bani de reabilitarea acestor centre. O sugestie o primeşte vicepreşedintele de la „Unul din afara sistemului”, care-i atrage atenţia că „Domnule Ţurcanu, înainte de a propune reabilitări mergeţi în centre, în toate centrele şi studiaţi strategia în domeniul protecţiei copilului, că sunteţi pe dinafară. Nu cereţi lămuriri de la directorul instituţiei, că şi ea, săraca, învaţă termenii de specialitate acum de la secretară, şi, oricum nu înţelege mare lucru. Dacă vreţi să faceţi cu adevărat ceva, verificaţi la Dorohoi situaţia legală a bazei de recuperare. Vi s-au golit conturile şi începeţi lucrările pe bani mai mulţi. Că piaţă de desfacere pentru pâine aveţi.”
Un alt cunoscător al situaţiei din centrele sociale pare a fi şi „Doru”, care îi recomandă vicelui o altă variantă de lucru: „Daţi bani pt. reabilitarea unui centru (Prietenia) când la Dorohoi sunt apartamente libere, la Botoşani sunt locuri libere în apartamentele existente. De la Prietenia sunt eleve ce învaţă la Dorohoi şi ar putea fi mutate acolo, în apartamente. Nu aţi fost pe teren şi nu ştiţi situaţia concretă şi vă lăsaţi mânuit de directoarea Curelaru. Chiar dacă ar mai rămâne aici 20-30 eleve, nu merită aşa o clădire de mare investiţie - la Prietenia au fost instituţionalizaţi şi 230-240 elevi, iar acum nu încap 50 (că modulul este separat ca nr. de eleve)”.
Dacă vicele Ţurcanu va fi receptiv la aceste sugestii, nu trebuie să se mai plângă presei că n-are activitate pentru că preşedintele Ţâbuleac nu i-a lărgit competenţele. Vom vedea cum va acţiona în zilele următoare. Cert este că intenţia sa de a dota centrele sociale cu camere vide a fost amplu criticată de cititori, iar renunţarea la acest obiectiv dovedeşte că vicele a fost receptiv la criticile ce i s-au adus şi a acţionat în consecinţă. La revedere!
