Nu sunt specialist în domeniul muzicii rock să mă pronunţa dacă între susţinătorii agestul gen muzical şi satanism există elemente comune de manifestare. Muzica rock mi-a fost şi îmi este indiferentă, iar satanismul l-am privit ca o tendinţă în literatură, mai ales în cea occidentală, care şi-a luat diavolul drept motiv de inspiraţie. După 1990 am cumpărat un dicţionar de satanisme, dar l-am folosit prea puţin în propria-mi activitate de documentare pentru diferite scrieri. Nu mă simt fascinat de satanism şi nu-l idolatrizez pe Satan, dar nu pot să-i ignor existenţa, atâta timp cât dualismul este o formă universală de exprimare a existenţei materiei moarte şi vii. De vreme ce nu putem ignora în existenţa noastră răul şi binele, viaţa şi moartea, credinţa noastră ar fi fost neîmplinită dacă am fi acceptat existenţa lui Dumnezeu fără opusul său, Satan. Dualismul, ca formă de manifestare existenţială a universului nu poate fi negat de către nici un sistem sau concept filozofic, pentru că filozoful şi-ar nega propria existenţă şi produsul creativităţii sale. Este un model filozofic pe care mi l-am însuşit încă din perioada comunistă şi cred că n-are nimic tributar concepţiei materialist-dialectică promovată de comunismul ateu.
Această credinţă a mea nu m-a împiedicat să public ancheta „Rockerii botoşăneni neagă pactele încheiate cu Satan”, fiind curios cum vor primi cititorii un astfel de material, mai ales că autorul este un specialist al domeniului, fiind singurul rocker român semnatar al unui voluminos dicţionar de specialitate, din care până în prezent au fost editate patru volume. Mă refer la jurnalistul Gabi Gomboş. Numai că cei dispuşi să comenteze pe seama ideilor aduse în atenţia publică, să polemizeze cu rockerii, au fost doar doi. Un cititor, care s-a arătat deranjat de dezmăţul din cimitirele Botoşaniului, dezmăţ promovat de către boschetari şi oameni fără căpătâi, fără ca administraţia oraşului să se implice. Acestui comentariu i-a urmat un altul, scurt şi fără argumentaţie: „Rochişti = satanişti 100%! Se adună în cimitir şi ascultă diabolica formaţie TDK.”
Bag seamă că stăm cam prost la capitolul muzică rock, un gen muzical acceptat şi adulat în întreaga lume, dar numai la români a fost asociat cu satanismul. Poate că tocmai această asociere merita a fi dezbătută public şi găsită explicaţia care a indus această suprapunere de imagine. N-a fost să fie!
După ce Florin Ţurcanu, în calitatea sa de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani a verificat cantinele unităţilor sociale din cadrul instituţiei Protecţiei Copilului şi a constatat că brutarii fură de rup la gramajul pâinii, fratele său, Mihai Ţurcanu, şef la Protecţia Consumatorului i-a sărit în ajutor.
„Ţurcănenii şi-au dat mâna şi i-au potcovit pe brutarii prinşi cu ocaua mai mică”, am scris noi, iar un anume „Costel” l-a demascat public pe patronul unui restaurant de lux: „Mare hoţ Tutose de la Elia, fură şi la gramaj la mâncare la nunţile organizate în restaurantul Belvedere de pe bulevard.” Fură, îi drept, s-au mai plâns şi alţii, dar dacă treceţi prin acest restaurant într-o zi normală din săptămână veţi constata că bate vântul. Adică botoşănenii nu mai sunt dispuşi să se lase furaţi, deci nu-i mai calcă pragul.
„Festivalurile roşii au devenit portocalii”, adică cei din PDL le-au tras preşul social-democraţilor, luându-le moda organizării de festivalului şi, din roşii le-au vopsit portocalii. „Constantin” a constatat: „Mai lipseşte festivalul nesimţirii. Politicienii ne momesc cu circ, uită de pâine şi-o să rămână singuri în ţară, că lumea-şi caută de lucru în ţări serioase, care fac şi festivaluri şi locuri de muncă.” În editorialul scris am uitat să amintesc şi de alte festivalului, trecute sau încă în actualitate. Le-a trecut în revistă preşedintele CJ, Mihai Ţâbuleac, ca lider PDL, în cuvântul său de pe scena Festivalului harbuzului, de vineri, la Lunca. Este vorba de Festivalul plăcintelor ce-a avut loc la începutul lui august la Stăuceni, tot sub culori portocalii.
Nu s-a mai ţinut în acest an Festivalul caşului de la Frumuşica, unde primăriţa galben-liberală Vamanu a pierdut alegerile în favoarea roşului Rădeanu care, de bucurie că a câştigat primăria, a sărit peste acest eveniment. Să mai menţionăm şi Festivalul usturoiului de la Copălău, boit de Mihai Malaimare din roşul social-democraţiei în galbenul liberal şi, apoi, abandonat. Mă mir că le-a scăpat portocaliilor reluarea acestui festival, care le-ar băga ceva voturi în tolbă. Pe bune!
O altă anchetă publicată de noi sub titlul „Drumul lui „Codin” s-a vălurit… sub indolenţă şi nepăsare”, n-a prea impresionat cititorii prin dimensiunea jafului pus la cale. Semn că societatea civilă a abandonat lupta împotriva celor care fură banii publici, aşa că hoţii îşi pot vedea liniştiţi de afacerile lor oneroase pe banii publici, fără teama că li se poate întâmpla ceva. dealtfel „Costică” vine cu o soluţie care încurajează aceste furturi: „Cred că noul primar, noul consiliu local ar trebui să-şi fixeze priorităţile şi printre acestea să se afle şi întreţinerea acestui drum, pentru că vine toamna şi oamenii trebuie să-şi aducă roadele câmpului acasă...” Adică patronul de la Codin, dorohoianul ce-a trădat galbenul liberal în favoarea portocaliului, la Corneliu Tomescu mă refer, să-şi ridice palate din banii furaţi pe seama acestui drum, iar contribuabilii din Flămânzi să scoată alţi bani din buzunar pentru a acoperi furtişagurile lui Tomescu. N-ar fi drept!
Primarul Pitorac şi consilierii să ceară celor de la DNA să-i ancheteze şi pe hoţii coloraţi portocaliu, nu numai pe cei roşii şi galbeni. La revedere!