Susţinătoare a teoriei educaţiei prin bătaie s-a arătat a fi şi „Şefănucă m”, ce a postat un comentariu pe care îl reproduc întocmai: „Degeaba domnilor! Ciobanul tot cioban, el ştie numai de ciomag şi bătaie! A,.... să nu uit, cum bine zicea şi dom' senator Codreanu, educaţia trebuie începuta cu "calul balan" şi linia cu trei muchii... Si-apoi cu creierul meu de găină, cred ca are foarte multă dreptate!!!” La violenţă se va răspunde cu violenţă. Problema educaţiei copiilor nu trebuie rezolvată cu băţul. Această soluţie poate fi oferită doar de către cei care n-au reuşit să iasă din pielea rolului exemplului personal, adică n-au reuşit să înţeleagă că educaţia de astăzi îmbracă alte forme decât cea din tinereţile noastre.
„Pentru pesedişti, conservatorii au fost ca nişte căpuşe” este o altă declaraţie a preşedintelui Conţac, de această dată de ordin politic. „Anonim” a comentat la limita insultei: „Domnule Conţac, cred că aveţi un ciclu de a vă certa cu toată lumea şi se pare ca i-a venit rândul doamnei Lozneanu! Nu vă roade conştiinţa că aţi furat bani de la oameni şi v-aţi cumpărat casă şi maşini şi faceţi aşa zisele "drumuri"?! Măcar ăştia pe care îi tot criticaţi nu şi-au făcut avere pe banii noştri! Toate "ghiduşiile" totuşi sunt legale!” Conţac n-a băgat mâna în buzunarul nimănui. Iar dacă firmele sale au executat la drumuri lucrări incomplete sau sub cerinţele caietului de sarcini, ar fi trebuit s-o constate Curtea de Conturi. După ştiinţa mea, Curtea de Conturi Botoşani a efectuat o serie de controale la CJ şi Direcţia de Drumuri şi Poduri, fără a constata bani cheltuiţi fără rost. Unora dintre noi ne place să-i judecăm pe alţii după ureche, adică după cele auzite în diferite medii, fără să ştim şi care este adevărul.
„Cunoscător” i-aduce aminte aceluiaşi Conţac: „Nu uita că voi aţi rugat-o pe Lozneanu să vă facă preşedinte de la PSD....dacă acest om te-a votat, cred că a regretat în toţi aceşti ani. Nu mai arunca cu noroi, nu poţi să o amesteci în lucruri necurate, cred că asta te mănâncă.” Marcela Lozneanu, la formarea Consiliului Judeţean în urma alegerilor locale din vara lui 2004, a votat împotriva alegerii lui Conţac ca preşedinte. Altul a fost trădătorul care i-a dat lui Conţac votul determinant. Referitor la activitatea lui Lozneanu, ca vicepreşedinte al CJ, sunt foarte multe lucruri de reproşat. De la activitatea societăţii Apa Grup, de care a răspuns o perioadă, la programele Samtid de aducţiune a apei, care la nivelul judeţului Botoşani s-au ratat tocmai datorită nepriceperei doamnei Lozneanu.
Cei din PSD au anunţa că „I-a pus cruce politică” lui Florin Egner. „Serena” i-a mai adăugat una: „Toate se plătesc în viaţă şi acesta este doar începutul! Să minţi, să înşeli, să faci rău cuiva în mod voit numai pentru a obţine nişte bani murdari-- fără remuşcări- ţi-au marcat viaţa şi te-au făcut să-ţi vinzi sufletul d-le Egner! A meritat om cu 1000 de feţe?????????” Nu puţini sunt cei dintre noi care, odată ajunşi în vârful ierarhiei sociale, ocupând o funcţie privilegiată, uităm că nu moştenim veşnicia acelei funcţii. Iar când nu mai suntem ce-am fost, constatăm cu amărăciune şi părere de rău că ne-am comportat total neadecvat.
M-am întrebat, vreme de două editoriale, „De ce acţionăm împotriva normalităţii? (II)” Un răspuns mi l-a dat neobositul comentator „Ueeu”, care crede că acţionăm împotriva normalităţii din varii motive: „Acţionăm împotriva normalităţii din egoism, şi ce e mai grav, când ajungem în funcţii publice, unde ar trebui să muncim în folosul comunităţii, tocmai atunci facem orice numai pentru a ne trage spuza pe turta noastră. De aici şi impactul negativ al oricărei iniţiative pozitive în rândul populaţiei” Să mă răfuiesc acum şi cu cei care m-au acuzat că-l preamăresc pe Constantin Conţac, prin a-i mediatiza scrierile de pe blog. Este vorba ce acei comentatori care, citind „Povestea tinereţii lui Conţac”, au considerat că nu se merită să citească astfel de texte. Preşedintele Conţac are cu noi un contract publicitar, printre altele şi privind mediatizarea blogului său. Nimeni nu este obligat să citească scrierile sale, dar noi trebuie să ne respectăm obligaţiile contractuale. Existăm ca publicaţie datorită veniturilor publicitare. Cei care ne citesc n-au nici o obligativitate să acceseze acele articole în care nu se regăsesc ca şi concepţie de viaţă. Dar de la a citi sau nu un articol la a ne impune cum să ne organizăm activitatea este de acum o imixtiune în treburile redacţiei. Ce-ar fi să le impunem şi noi acelor comentatori să-şi facă aprovizionarea de la magazinele cu preţuri mai mari şi nu de la cele cu preţuri mai mici, invocând calitatea drept pretext? În august, anul acesta, împlinim 15 ani de existenţă pe piaţa presei botoşănene. Suntem cele mai vechi publicaţii de după 1990 încoace. În jurul nostru s-au înfiinţat zeci de publicaţii, care au dispărut tot atât de repede. Şi ştiţi de ce?
N-au respectat voinţa tuturor cititorilor de a le oferi o gamă variată de informaţii, care să-i atragă, nu să-i fugărească. Avem zilnic între şapte şi zece mii de cititori. Suntem, în topul presei electronice, pe primul loc la nivel de judeţ. Monitorul, când a simţit că-i suflăm în ceafă, s-a mutat de la secţiunea „mass-media” la „regionale”. Daţi click pe trafic ranking, link aflat la subsolul paginii, şi veţi vedea cine suntem. Cu bine!
(Cârcotaşul)
