Iată şi opinia unui cititor, vizavi de evenimentul consumat: „Nu Orban i-a speriat, ci Ţurcanu cu ameninţările făcute înainte de această adunare. În sala de marmură "circ", iar în sala mare SPECTACOL. Nişte "pupincuristi" care nu au avut curajul să vorbească, au comentat din sală mascaţi de alte persoane. Ruşine organizaţiei "Leorda", care pe cât de "voluminoasă" este, pe atât de pitită a stat în scaun, în anonimat.” Guvernul Boc pare a fi hotărât să ne extermine prin orice mijloace. Mai nou, se pregăteşte o ordonanţă guvernamentală prin care să se interzică internarea bolnavilor cronici în secţiile de reanimare. De vreme ce aceştia nu mai au şanse de a fi salvaţi, Guvernul Boc vrea să le curme suferinţele, omorându-i cu zile., numai să facă economii la cheltuielile cu spitalizarea şi medicamentele Este ceva nemaipomenit, ceva de neimaginat! Nici cel mai crud dictator n-a recurs la o asemenea soluţie. Vorbim de civilizaţie europeană, dar noi nu suntem nici la nivelul triburilor sălbatice de indieni.
Vestea că „Bolnavii cronici nu vor mai fi primiţi la reanimare” n-a prea stârnit interesul cititorilor. Semn că, ori scârba şi dezgustul faţă de Guvernul Boc a atins cele mai înalte cote, ori am alunecat în ghearele unei apatii sociale care ne-a transformat în roboţi insensibili la necazurile celor care ne înconjoară. „Cris” a comentat nedumerit: „Cum adică… se va lua în considerare vârsta bolnavului. Dacă e mai în vârstă ce se întâmplă? A-l lăsa să moară?” Ironic, „Aurel” a ales maliţiozitatea drept formulă de exprimare: „Bravo, aşa-mi place, ce să caute la reanimare, să-i ducă la morgă direct, mama lor de bolnavi! Ce mă bucur că i-am votat pe ăştia, n-ar mai ajunge!”
Viaţa politică la nivel de judeţ a suferit modificări esenţiale. Schimbările care au avut loc la vârful conducerii în PSD şi PNL au scos aceste partide din preferinţele electoratului, generând societăţii botoşănene sentimente de dezgust şi adâncă amărăciune. Cel care a avut de profitat de pe urma acestor modificări politice majore a fost Partidul Democrat Liberal, care conduce judeţul fără a mai avea vreo opoziţie politică semnificativă. Astfel de dezechilibre de forţe politice m-a inspirat să scriu editorialul „Flutur - cel mai puternic om al momentului”, pentru că Flutur, în calitatea sa de preşedinte PDL, a devenit cel mai puternic om politic, dar şi cel mai responsabil pentru viitorul economic, social şi politic al judeţului.
„Observator” a apreciat că „Din fericire puterea este în mâinile unui om echilibrat, putere pe care sperăm să o exercite numai în interesul cetăţenilor acestui judeţ.” Iată şi o opinie mai rezervată: „Asta rămâne de văzut... Vrei să cunoşti un om? Dă-i o funcţie de conducere. Patru ani trec repede. Prea repede pt. unii.”
Gândind în stil european, „Cel care nu votează” s-a arătat dezamăgit de clasa noastră politică: „Eu pe oricine aş vota ies rău. Mă uit la ei, analizez ce fac şi ajung mereu la aceeaşi concluzie, că nu avem nici o şansă să ne civilizăm. Ei se cred în slujba intereselor lor, nu în slujba contribuabilului şi votantului, cum este în occident. Am evoluat de la foştii activişti PCR din anii 90 la feudalii cu bani de acum. Democraţie de unde?”
A trebui să vină până la Botoşani, ca să aflăm că Ecaterina Andronescu „Ministrul educaţiei crede că la Universitatea „Petre Andrei” s-au eliberat diplome false”. Şi dacă este aşa, ce va face doamna ministru? Într-un mandat anterior plângea pe uşa de intrare în Universitatea româno-americană, pentru că nu i s-a dat voie înăuntru. Ce le-a făcut celor de acolo? Nimic! Tot nimic nu vor păţi nici cei de la Universitatea „Petre Andrei” sau alte universităţi care au procedat la fel.
Sunt atât de mulţi cei cu diplome false, cu zecile de mii, că nici un ministru, din vizibile interese politice, nu va lua decizia de anularea acestora. Androneasca vorbeşte ca să se afle în treabă. Ar trebui să-i fie ruşine. A iniţiat în Parlament legea pentru majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, a susţinut în campania electorală parlamentară că dacă profesorii vor vota cu PSD-ul, vor beneficia de acea majorare, iar când partidul său şi ea au ajuns la putere s-au eschivat în a-şi mai ţine promisiunea. Ce autoritate mai poate avea un astfel de om politic ajuns ministru? Nici un fel de autoritate, pentru că toţi sunt o apă şi-un pământ. La revedere!
Ioan Rotundu
