Se pare că noul primar al oraşului Flămânzi, Constantin Pitorac, a revigorat viaţa comunităţii, inclusiv în plan cultural. Încă un astfel de eveniment s-a consumat în aceste zile. „Concurs atractiv de pictură şi ouă încondeiate între elevii din Flămânzi” a atras atenţia întregii comunităţi, care se bucură că tradiţiile locale sunt aduse din nou în actualitate. Vorba „Nesuferitului”, una de încurajare: „Cred că suntem pe un drum bun la Flămânzi, dacă au loc astfel de evenimente.” Bineînţeles că s-au găsit şi răuvoitori, care să discrediteze munca celor implicaţi. „Un părinte” a consemnat că „Ştiţi căci marea îndrumătoare învăţător Paraschiva Mursa a fost şi este pacientă a Spitalului de psihiatrie.”
Şi ce este rău în asta? A te trata la psihiatru este o formă modernă de a scăpa de stresul vieţii cotidiene. De vreme ce nimeni nu i-a interzis practicarea profesiei, înseamnă că acel tratament n-are consecinţe asupra muncii prestate. În schimb, este total degradant pentru comentator să se folosească de anumite probleme ale vieţii unei persoane, numai pentru a-şi satisface micile, sau marile, sale răutăţi sufleteşti. Dealtfel, atrag atenţia comentatorilor din Flămânzi să se limiteze cu exprimarea opiniilor stric la subiectul abordat în articol şi să nu confunde posibilitatea de a comentat cu cele de chat, pentru că riscă să-şi piardă dreptul la exprimare.
Mihai „Ţurcanu de la OJPC nu se împacă cu gândul că a pierdut leafa de şef” şi vrea să se judece cu cei care l-au trecut pe un post cu leafă mult mai mică decât cea avută ca şef. „Anonim” raţionează: „Dacă demiterea este consecinţa unei reorganizări, poate....cânta la lună! Reorganizarea = metoda postrevoluţionară de a scăpa de unii ...pentru a-i pune în loc pe ai tăi! Costurile reorganizării = cheltuieli suportate de contribuabili pentru noi ştampile, firme, etc...” Este interesant să constatăm că persoane, până mai ieri anonime, ajunse în funcţii publice prin mânăreli politice şi de rudenie, emit pretenţii de a se pricopsi pe seama banului public. Normal era ca acest Ţurcanu să fi fost trimis din nou la coada vacii, ca doctor veterinar ce este, de unde a fost scos la lumină, nu să facă el mofturi pe banii contribuabililor. Poate că vreunul din şefii săi actuali va avea o sclipire de raţiune şi va pune lucrurile pe făgaşul normalităţii, aducându-l cu picioarele pe pământ.
În ce ne priveşte, redacţia a urmărit cu atenţie evenimentele de dincolo de Prut şi am publicat multe articole care au consemnat de la faţa locului cum s-au derulat acele proteste de la Chişinău. Un astfel mde articol a fost şi „Datoria faţă de Basarabia”, comentat de către un cititor astfel: „Dacă ar fi ştiut A.I.Cuza în ce stare de degradare socio-economică va ajunge Moldova peste secole, ar fi domnit liniştit, fără să mai fie silit să abdice de pe tron, după actul Unirii-1859...de către ştim noi cine... Se trâmbiţează acum re-unirea dintre România şi Basarabia...Ce să uneşti.. 2 sărăcii? Basarabia a fost lăsată intenţionat subdezvoltată industrial de către sovietici după 1944, iar Moldova dintre Prut şi Carpaţi, la fel, dar de către comuniştii PCR, care chipurile se temeau de o invazie sovietică în zonă... Noroc de UE, care acum alocă fonduri ptr. dezvoltarea zonei Moldovei – considerată cea mai săracă zonă din Uniune – adică tot alţii să ne dea banul... Oare la cine/ce se referea Sabin Gherman în 1997-1998 cu celebrul citat "M-am săturat de România"?” Cu siguranţă că referirea viza clasa politică şi conducătorii ţării, total incapabili de a apăra nevoile şi interesele României.
Un alt articol, intitulat „Pentru cine mor soldaţii români în Afganistan şi Irak?” a intrat în vizorul lui „Ion”, care şi-a manifestat speranţa că „…neamul "Şoimăreştilor" nu a murit şi nu va muri, că în rest "miticii" sunt "morţi". Cert este că soldaţii noştri mor pentru o cauză care n-are nimic comun cu poporul român. Ei s-au dus acolo din slugărnicia conducerii ţării faţă de mai marii lumii, dar şi din nevoia de a câştiga un ban chiar cu preţul vieţii. La revedere!