Şi cum să funcţioneze solidaritatea socială împotriva puterilor statului, când cei care ar trebui să fie pentru noi un exemplu educativ sunt şi cei mai virulenţi în a-şi adresa acuzaţii reciproce. „Reducerea posturilor îi încaieră pe profesori şi învăţători” a fost un articol de presă publicat de noi care a pus în evidenţă această caracteristică dominantă, şi totodată regretabilă, a vieţii noastre cotidiene.
Comentatorul „Om” a sintetizat perfect starea de spirit care domină prin învăţământ, nu neapărat cel botoşănean: „Reforma poate fi făcută dacă cei care trebuia s-o facă au calităţi deosebite şi recunoscute. În primul rând de cei din sistem. Când porneşti la o asemenea treabă cu idei de genul "asta nu-i de-a noastră", nu cred că e bine. Explicaţie. Cel care a rostit cuvintele-ghilotină este un director de şcoală, iar "asta" este o învăţătoare!!! Este sau ar trebui să fie colega lui de suferinţă!!! "De-a noastră" se traduce prin o altă expresie care nu are ce căuta în acest sistem: nu este membru pedele şi trebuie "rasă"!!! Dacă asta înseamnă reforma învăţământului, mai bine să rămână nereformat!!! Putem s-auzim numai de bine? NU!!!”
Ce-i specific învăţământului botoşănean, a sesizat „Ana”, prin al său comentariu: „Asistam, din păcate, la asasinarea scolii. Spun din păcate pentru că avem un prefect superficial şi aservit, sindicate obediente, părinţi indiferenţi. Dar ce e mai grav un ratat ca Negrescu, un beţiv cum e Carmocanu şi o nevinovată care stă în genunchi în faţa buhaiului au ajuns să decidă. Uitaţi-vă la ei, cum din slugărnicie sunt mai rîi ca şefii lor!” Minunat! Acesta-i învăţământul botoşănean la ceas de an 2010.
Tot mai mulţi sunt reporterii din afara judeţului şi a ţării care ne trimit spre publicare articole ce vizează probleme de interes naţional, semn de apreciere la politica noastră redacţională, care nu se bazează pe mediatizarea crimelor, infracţiunilor, actelor de violenţă, ci pe atitudine faţă de tot ceea ce vine din sfera puterii şi este împotriva cetăţeanului de rând. De la un astfel de reporter am aflat că în Spania, pe banii publici, cei din cadrul Institutului Cultural Român au organizat un „Fals omagiu lui Eminescu la Madrid”.
Falsitatea a constat în aceea că lucrările unui pictor japonez au fost prezentate ca fiind inspirate din opera eminesciană. În realitate, japonezul habar n-are cine este Eminescu, iar picturile sale reprezintă nişte aiureli care au mai fost prezentate şi la o altă expoziţie, dar cu o temă de inspiraţie spaniolă. Aşadar, la Madrid, graţie „competenţilor” de la ICR, Eminescu a fost omagiat cu picturile de inspiraţie spaniolă realizate de un pictor japonez.
Şi iar mă văd nevoit să recurg la comentariul semnat de „Om”, care a concluzionat: „După această ispravă care arată clar calitatea unor oameni care ar trebui să propovăduiască în lume pe Eminescu – şi nu numai pe el ci întreaga cultură română –NU AR TREBUI DAŢI AFARĂ TOŢI "INTELECTUALII" DE LA I.C.R.?” Dacă nu i-a dat nimeni afară după ce au prezentat exponate de artă cu tentă sexuală în SUA şi pe Domnul Iisus Hristos cu sexul în erecţie la o expoziţie similară în Germania, de pe urma acestei expoziţii nici vorbă de aşa ceva. Pentru cei din conducerea ţării, din conducerea ICR, pentru filozoful cu aere de geniu care este Patapievici, Eminescu nu înseamnă nimic.
Vorbeam mai sus de solidaritatea socială care nu funcţionează pe la noi. După exemplul cu cei din învăţământ vine un altul din rândul medicilor. „Medicii de familie suferă de egoism profesional”, adică nici nu vor să audă de încadrarea celor tineri, care le-ar strica socotelile financiare. „Mihaela” le dă peste nas: „De aceea a crescut atât de mult mortalitatea în România, pentru că voi aţi dat multe examene, adică în afară de scris reţete, ce altceva faceţi pentru prevenirea îmbolnăvirilor? Sau nu aţi auzit de prevenţie? V-aţi transformat în scribi de pastile care distrug organele interne, ameliorând o afecţiune şi atunci omul va fi abonat la uşa dvs.” La revedere!
unele nu ştiu nici cine a fost Nicolae Bălcescu, darmite Dumitru Iov
