Să te ferească Dumnezeu să ajungi bătrân în ziua de astăzi! Iar dacă n-ai nici un mijloc de subzistenţă, eşti condamnat să mori în chinuri şi dureri, fără mâncare, sără tratament medical. Milă, astfel de bătrâni, nu mai au de la nimeni. Iar cei mai câinoşi se arată a fi cu ei chiar aleşii comunităţilor din care fac parte, primarii ocupând un loc fruntaş. Recent, din fonduri guvernamentale, primarii au primit bani pentru ajutoarele sociale destinate persoanelor nevoiaşe, în scopul cumpărării lemnelor de foc pentru încălzirea pe timp de iarnă. Numai că primarii, unii conştienţi de consecinţa gestului lor, au dat decizie funcţionarilor din primărie ca din aceşti bani să reţină mai întâi restanţele la taxe şi impozite, iar dacă mai rămâne ceva, să le dea şi beneficiarilor. Măsura este una total inumană. Dacă vreo unul din aceşti beneficiari, care au primit chitanţă în loc de bani, va muri la iarnă îngheţat în casă, cine va răspunde de moartea sa? Primarul? Funcţionarul care a executat dispoziţia primarului?
Nimeni. Vă spun de pe acum că nu va răspunde nimeni, pentru că nimănui nu-i pasă de soarta acestor bătrâni nevoiaşi, consideraţi de către autorităţile locale un balast social de care caută să se debaraseze. Un astfel de caz ne-a fost semnalat din comuna Frumuşica. Noi am publicat situaţia creată sub titlul „Preoteasa primăreasă a inventat metode diavoleşti de sancţionare”. Iată opinia unui comentator: „Doamnă preoteasă primară aţi plătit şi dvs suma de 20 lei, dar poliţiştii, profesorii, patronii? De ce trebuie pază obştească în comună. Ruşine pentru voi care conduceţi comuna, doar sunt liberalii la putere, dar o să ajungeţi şi voi ca ţărăniştii.”
Tot pe această temă am scris şi articolul, bazat pe un raid anchetă în rândul autorităţilor implicate, „Funcţia şi puterea legii continuă să genereze monstruozităţi”. Cu manifestări radicale, fără a înţelege subiectul disputei, „Bogdan” şi-a arătat gândirea, care numai umanistă nu-i: „Mă da suntem oare o ţară de "prosti"? Adică eu sunt fraier şi plătesc impozite, taxe etc şi alţii nu. Da să le ia şi vaca din ogradă, sau aţi uitat de Moromete. Sunt obligaţii care trebuiesc achitate şi să vă zic drept protecţia asta socială este greşit înţeleasă. Parcă încă nu aţi scăpat de comunism, iar voi ziariştii încurajaţi nemunca, lenea şi delăsarea.” I-a răspuns, pe măsură, „Passpartout”, luându-mi-o înainte: „Omule, din ce zonă crepusculară vii? Cum de te poate răbda pământul? Sper să apuci bătrâneţile şi să ajungi la mila publică. Poate aşa vei înţelege viaţa de acum a acestor bătrâni nevoiaşi.”
Practici de tipul celor de la Frumuşica s-au mai aplicat la Suliţa şi George Enescu, susţin comentatorii. Eu vă spun că s-au aplicat şi la Botoşani. Direcţia de Impozite şi Taxe din cadrul Primăriei Botoşani n-a iertat nici un nevoiaş care a ajuns beneficiar a ajutorului pentru lemne. A încasat tot ce s-a putut încasa.
„Sobo” vine cu o explicaţie de natură politică: „Nea Rotundu, dacă cunoşti realitatea şi ai fi avut treabă cu funcţionarul de prin 1990 încoace ai fi tras concluzia că pesedeu i-a injectat pe toţi funcţionarii de pe toate treptele cu atitudinea dispreţuitoare faţă de oameni şi lor le prinde bine. Mai trageţi în Băsescu, că sfinţii sunt tot pesedişti.” Am şi eu o nedumerire. Funcţionarii publici angajaţi în perioada guvernării CDR de ce se manifestă ca cei angajaţi de PSD? Nu cumva altu-i răul care generează atitudinea lor dispreţuitoare faţă de noi? Eu cred că da. Iar acest rău izvorăşte din prerogativele puterii lor şi din lipsa noastră de atitudine.
Mult mai omenoşi s-au dovedit a fi comentatorii pe seama editorialului „Am fost impresionat de durerea lor”.
Opinia mea cu privire la persoanele neajutorate este împărtăşită de „Anonymus” prin comentariul: „Sunt de acord întru totul cu părerea dumitale d-le Rotundu. Sunt impresionat şi eu de bătrâneii simpli, oameni de la ţară - mai ales - care încep să-şi caute drepturile şi nu-i aude nimeni.... o fi totul in zadar??? Pt ce au muncit o viaţă?”
Mai cred şi în spusele lui „Ionel”, ce a sintetizat corect starea noastră de fapt: „Cred că judeţul nostru este blestemat, fiind un loc de unde îţi doreşti să pleci cât mai departe. A fost greu pe vremea comuniştilor, este şi mai greu în prezent (pentru majoritatea locuitorilor). Natura a fost darnică cu noi, dar oamenii lasă mult de dorit. Dacă de la « centru » ni se pune un bolovan în spate, pe plan local se mai găsesc nişte persoane cu iniţiativă, care ne mai adaugă doi bolovani, doar pentru a arata cât sunt ei de pricepuţi în a-şi îndeplini sarcinile de serviciu. Ca exemplu putem face comparaţia între judeţele Botoşani şi Suceava: diferenţa în dezvoltare nu este dată de resursele naturale, ci de oameni.” O radiografie perfectă a stării noastre de spirit.
Un alt cititor crede că, în urma celor scrise, ceva se va schimba în bine: „D-le Rotundu, bine faceţi că insistaţi asupra acestui subiect. Poate „cineva” va auzi spusele dvs. Îmi pare şi mie rău de aceşti oameni în vârstă, care sunt lipsiţi de drepturi şi trataţi fără pic de respect. Oameni buni, amintiţi-vă că şi voi o să fiţi bătrâni într-o zi!” Pe săptămâna viitoare!