Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Fapt divers
Învăţământ
Administraţie
Social
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Comentarii
Mediu
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu


Număr accesări
Astăzi:
23450
De la 07 Ianuarie 2003
122909099

Comentariul comentariilor (XLV)

  • (Ioan Rotundu)
  • 7 February 2008, 23:00
Interesantă disputa comentatorilor pe seama articolului „Spectacolele de ţinută pentru iubitorii de teatru”. Pentru că tinerii au fost acuzaţi de comportament nu tocmai decent în sala de spectacole „Alcibiade”, a reacţionat: „Acel tineret gălăgios este publicul cel mai numeros. Fără ei aţi avea doar 500 de spectatori pe stagiune. Respectaţi-i, domnule director!” Opinia tânărului „Alcibiade” este combătură, cu argumente nostalgice, de un conservator al comportamentului în sălile de spectacole: „Alcibiade dragă...Eu cred că, în bună măsură, cei "doar 500 de spectatori" (crezi dumneata!) sunt câţi sunt, şi datorită comportamentului "publicului cel mai numeros". În adevăr, atmosfera în sala teatrului era, altădată, una deosebită. Te" obliga" să vorbeşti, să te porţi, să te îmbraci decent, corespunzător unui act de cultură. Teatrul era o şcoală a vieţii.”
Mi-aduc aminte de anii când eram tânăr licean la Oradea. Eram abonaţi la spectacolele Teatrului de stat Oradea, o clădire spaţioasă şi realizată în stilul arhitecturii şi culorilor reci austriece. Dacă ne manifestat un pic mai zgomotos, eram imediat „urecheaţi” de către cei din preajmă. În acele vremuri febleţea publicului era actorul Abrudan, tatăl Crinei Abrudan, realizatoarea de ştiri sportive la Antena 3. Când juca el, profesorii ne pregăteau buchete de flori, pe care i le înmânam la sfârşit de spectacol. Ce vremuri!
Cei de la Direcţia Agricolă se plâng că „Avem licenţă pentru produse tradiţionale inexistente pe piaţă”. Cam săraci cu duhul, cei de la această instituţie. Patronii au licenţe, dar le-au închis fabricile cei de la Direcţia Sanitar - Veterinară şi Mediu cum că n-au condiţii de producţie europene. Caracteristica noastră de a fi slugi credincioase intereselor străine a afectat grav producţia alimentară a judeţului. Conform directivei, de vreme ce producţia este vândută pe lan local, condiţiile de producţie nu interesează Uniunea Europeană. Aceste condiţii se impun numai dacă producţia se exportă în vreo ţară din Uniune. Ori, la noi, autorităţile menţionate, din exces de zel dar şi din anumite interese de concurenţă neloială, politice şi personale, au închis toate fabricile de prelucrare a laptelui, cărnii sau brutării, dacă nu s-au conformat legislaţiei europene. O tâmpenie care ne costă tot pe noi. Aceste aspecte trebuiau să fie cunoscute de către cei din Direcţia Agricolă şi să fi sărit în apărarea producătorilor posesori de licenţe. N-au făcut-o, iar acum tot mei sunt cu gura mare.
Prin peisajul nostru pitoresc din când în când îşi iţeşte figura Florin Aioniţoaie, un actor care se hrăneşte mult cu amintiri, actualitatea profesională neoferindu-i prea multe satisfacţii. Aşa că, în lipsa unor roluri răsunătoare, actorul nostru şi-a debordat talentul asupra sectorului zootehnic. „Un actor a înfiinţat o Asociaţie a crescătorilor de oi şi capre” este ultima sa ispravă actoricească, implementată prin grajdurile crescătorilor de animale. Afacerea actorului nu este nici pe departe izvorul dorinţei de a-i ajuta pe crescătorii de oi şi capre. Iniţiativa sa are în spate dorinţa de a ajunge la fondurile europene acordate României pentru dezvoltarea fermelor zootehnice. Un fondişor, acolo, de vreo câteva zeci de mii de euro, poate chiar şi mai mult, i-ar prinde bine. Iar ca să poată accesa un astfel de fond, lupul actor a îmbrăcat pielea oii ce reprezintă forma de asociere. Tare mă tem că-şi va pune pofta-n cui! Bine a punctat şi „Observator”, care l-a tachinat profesional: „Domnule actor, dar de teatru când te apuci? Să ştii că nu eşti primul care a descoperit apa caldă. Pe când o asociaţie de iepuri de casă?” Eu aş zice să înfiinţeze Asociaţia „Drosofila”, pentru că muştele drojdiei de bere sunt mai harnice în înmulţire, ceea ce ar fi pe placul Uniunii.
„Tatarcan joacă la cacealma, cu puterea legii” este un subiect despre care noi am scris mult, dar fără vreo consecinţă pozitivă. Anumite interese instituţionale, dar şi ale firmelor de construcţie, au blocat lucrările de extindere a clădirii Colegiului Naţional „A.T. Alurian”. Iar rolul important în blocarea investiţiei, ce trebuia finalizată de cel puţin un an, l-a avut şi-l mai are încă prof. Dumitru Tatarcan, directorul acestei prestigioase instituţii de învăţământ.
Comentariile au fost din belşug, dar nu vom insista prea mult asupra lor, pentru că noi n-am epuizat publicarea tuturor informaţiilor de care dispunem. Redăm doar acest comentariu, semnat de „Incapabili!”, care a dorit ca prin acest cuvânt să sintetizeze toate evenimentele neplăcute consemnate de către noi: „Acestea sunt cuvintele care caracterizează familia Turcan, Tatarcan, Stolojan. Cine mai ştie? Discutaţi şi despre situaţia în care nepotul lui Tatarcan, Verinceanu a fost angajat deşi nu avea nici măcar modul psihopedagogic urmat; şi asta se ştia în şcoală. Dar cine îndrăznea să-l supere pe nepot? Sau de beţiile care se fac sub oblăduirea lui Tatarcan. Şi cum se fugăresc elevele pe la baluri de către profesori nespălaţi şi impotenţi. Iar că a furat pe cine mai miră? Deocamdată are spate. Felicitări pentru articol!”
Sper ca în ediţia de sâmbătă să pot prezenta concluziile finale asupra acestui fenomen ruşinos pentru urbea noastră şi care sunt adevăratele cauze care au generat situaţia existentă. La revedere!

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


O judecătoare i-a sporit averea lui Tonino cu două milioane de euro
Tatarcan joacă la cacealma, cu puterea legii (III)
Program TELE'M Botoşani, vineri, 8 februarie
Horoscop
Între cer şi pământ…
Urgent femei pentru Anglia şi Irlanda, condiţii avantajoase
Concert organizat de către Filarmonica de stat Botoşani
În astă seară, să ţinem pumnii pentru Bianca!
Şcoala populară de arte – locul în care visele devin realitate
Comunicat de presă
„Cartierul meu – mai verde fără PET!”
Ţiprigan are probleme cu proiectul pachetului de legi din învăţământ
AJOFM şi-a chestionat angajatorii
Garda de Mediu şi Direcţia Agricolă vor verifica siturile contaminate
Obiecte arheologice ale Muzeului vor fi expuse în străinătate
Costică Macaleţi îi plânge de milă actualului prefect
Elevii de clasele V-VIII primesc de luni corn şi lapte
Şefimea şi prostimea definite de Marcu
Ţărăniştii sunt gata să candideze ca independenţi
„De la lume adunate şi înapoi la lume date”
Furtună se plânge că-i sunt momiţi membrii partidului
„Există suficientă birocraţie şi în Uniunea Europeană”
este de părere directorul Muzeului Judeţean Botoşani, Lucica Pârvan
Ţurcanu este dispus să îşi dea demisia
Prefectul a vizitat Vama de la Racovăţ
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă


Ultimele articole de pe blog