Comentatorii, fiecare după putinţa cunoştinţelor sale şi imaginaţiei moştenite de la părinţi, şi-au dat cu părerea. Dintre multele comentarii exprimate, l-am ales pe cel semnat de „Intelectual”, care cuprinde o parte din realităţile existente în învăţământul românesc, respectiv: „Păcat că în tot articolul nu se vorbeşte decât de salariile şi şpaga profesorilor! Oare chiar nu se ştie că în Finlanda nici nu se pune problema de lipsa performanţei, de faptul că nici nu poate fi vorba de meditaţii plătite cu bani grei de părinţi şi cu mult din timpul său de elev pentru că profesorul nu îşi face datoria aşa cum trebuie la clasă? De ce nu vorbeşte nimeni de aspectul ăsta? Toţi vor bani! Îşi cumpără un doctorat ca să i se mărească salariul şi apoi fac greva că nu primesc salarii la nivelul "pregătirii profesionale". Dar cu performanţa la clasă cum rămâne?!”
Pentru ce ar mai fi necesară performanţa la clasă, de vreme ce elevii cu părinţi bogaţi vor avea în viaţă tot ce le trebuie, chiar şi un post de şef la bugetari, cei mai puţin bogaţi dar descurcăreţi vor deveni lideri de sindicat şi apoi parlamentari, iar cei săraci şi cu dorinţă de a învăţa vor fi, ca şi până acum, la mila lui Dumnezeu.
Reforma din învăţământ este exponentul gândirii clase politice. Avem o clasă politică de netrebnici, lichele, parveniţi şi profitori, avem şi o reformă educaţională pe măsura calităţii acesteia. Învăţământul românesc a fost şi încă mai este unul performant. Dovadă premiile tot mai multe şi succesele de răsunet tot mai mari ale elevilor şi studenţilor noştri la concursurile internaţionale. De ce trebuie să aducem în învăţământul românesc metode de aiurea când le avem pe ale noastre, cu eficienţa dovedită.
Singurele lucruri care trebuie să le facem este să eliminăm balastul din programele de învăţământ şi să stopăm afacerile pe seama manualelor alternative, hotărându-ne ce anume vrem să-i învăţăm pe copii noştri. De asemenea să asanăm sistemul de profesorii profitori şi lacomi, dedaţi la şperţ şi care au făcut din meditaţii un sistem paralel de învăţământ. Cred că învăţământul românesc trebuie să devină model pentru alte ţări şi nu noi să importăm modele de la alţii.
Germania a apelat la firmele româneşti pentru a-i livra 300 tone de sare necesară operaţiunilor de deszăpezire. Numai că noi la capitolul seriozitate în afaceri suntem mai răi decât arabii. „Transporturile de sare din România, împotmolite pe drum” iar nemţii, din cauza noastră, s-au împotmolit în zăpadă. Cu ţara acoperită cu zăpadă, autorităţile nemţeşti s-au adresat firmelor din Spania, pentru a cumpăra sarea în regim de urgenţă. „Om” a constatat: „Se dovedeşte că nu suntem în stare nici să onorăm nişte obligaţii contractuale din care ies bani frumoşi!” Şi uite aşa ni se duce buhul în lumea largă, după care ne lamentăm că nimeni nu vrea să facă afaceri cu noi.
Viceprimarul Florin Ghiorghiţă a dispus o nouă serie de controale asupra asociaţiilor constat şi a constatat că „Asociaţiile de proprietari îşi fac de cap”. Contrar comentariilor postate, afirm încă odată că primăria n-are a controla financiar-contabil asociaţiile de proprietari, nefiind de competenţa lor aşa ceva. Asociaţiile sunt forme de organizare ale societăţii civile, cu personalitate juridică, iar primăria n-are ce căuta în treburile interne ale societăţii civile şi cum se organizează ea. Iar nostalgicilor după nevoia ca cineva să vină şi să le spună cum să facă ceva, le atrag atenţia că nu vicele Ghiroghiţă trebuie să vină să le spună ce trebuie şi cum trebuie făcut ceva, ci ei trebuie să hotărască singuri.
Numai că atunci când decizia stă în putinţa noastră, fugim de răspundere. Nu participăm la adunarea generală a asociaţiei, nu alegem în fruntea asociaţiei oameni competenţi, nu alegem în comisia de cenzori persoane profesioniste, dar hămăim pe la toate colţurile de bloc a nemulţumire. În nici o ţară din UE nu vine primăria să verifice asociaţiile de proprietari. Nici n-ar îndrăzni, pentru că cei care ar dispune un asemenea control ar demisiona a doua zi. Nouă ne este frică să dispunem de viaţa noastră şi de aceea aşteptăm să vină Ghiorghiţă să ne spună cum să ne-o organizăm. Cât timp pe la asociaţiile de proprietari vor mai sta oploşiţi foştii activişti PCR şi ofiţerii de armată, funcţionarii de la stat ieşiţi la pensie, proprietarii vor fi la cheremul acestora. Nimeni nu trebuie să vină se verifice asociaţiile de proprietari în afară de proprietarii însuşi.
Să mai consemnăm că „România a aprobat ajutorul de 100 de milioane de euro pentru Basarabia”. Şi cu privire la această decizie s-au găsit comentatori care şi-au dat cu părerea fără ca să cunoască în ce context internaţional s-a acordat acest împrumut şi ce interese naţionale se află de fapt în spatele său. Tare ne place unora dintre noi să părem deştepţi, când în realitate suntem robii ignoranţei. La revedere!
şi să adâncească Europa în crizî 
