Implementarea acestui program de dezvoltare a unei ferme de caprine nu face decât să se mai arunce în vânt nişte bani europeni. Nu dau nici o şansă de reuşită acestui program, deşi aş vrea să mă înşel. Mai cred că acest program nu-i decât o altă sursă de câştig pentru anumite persoane implicate. Să dea Dumnezeu să nu fie aşa, dar tare-mi miroase că totul nu-i decât o cacealma pe seama fondurilor europene. Vom avea o nouă treabă ţigănească, ca multe altele.
Iată ce punct de vedere are „Ţăranul”, vizavi de întreaga tevatură: „Este o pasiune, există interes, dar cum în actorie există mimica, aşa va exista mimică şi în mulsul caprelor. Domn actor, a-i grijă cum preda-i lecţia, că aceşti rromi vor mulge şi ţapul pentru a avea brânza ecologică pe piaţă. Cum la rromi le place munca, iar satul este în zona de frontieră, caprele să nu ajungă în Ucraina, iar aceştia au obiceiul să le mănânce cu totul şi să nu fluieri a pagubă. Numai acolo era terenul propice, în zona Botoşanilor sunt destui rromi care vor o asemenea ocupaţie dar, vorba aceea, cum au venit euroi, tot aşa se duc pe apa sâmbetei, iar brânza ecologică de… la sfântul aşteaptă.”
Mult mai optimistă, „Harieta” crede că programul se va bucura de un succes garantat: „Îmi pare foarte rău că nu s-a înţeles adevăratul scop al proiectului, care nu doreşte decât crearea unor locuri de munca în comunitate, socializarea cetăţenilor, nu toţi sunt răi, cum nici toţi românii nu sunt buni. Articolul este mult prea pesimist şi un pic chiar discriminator. Oricum eu le doresc SUCCES!” Sigur, articolul este discriminator, dar în sensul muncii. Românii muncesc pe brânci, plătind dări la stat, iar ţiganii fac coadă la primării pentru a încasa ajutorul social.
La articolul „Profesorii bătăuşi sau violatori, albiţi şi protejaţi de colegii de breaslă” a comentat un anume „Gică” Iată cam ce l-a putut duce mintea: „Prost articol! Păi unde vreţi să ajungă învăţământul românesc, dacă îşi dau cu presupusul toţi profanii? Trebuie ca profesorul să ştie de frica elevilor şi de frica unor ziarişti care din dorinţa de a mânca o bucată de pâine, omoară şi pe taică-său? Ruşine şi păcat de hârtie şi de tuş! Mergi zilnic la barul WENGE de lângă inspectoratul şcolar şi vezi ce maltrataţi sunt profesorii care vreau să bea o cafea, de către elevii chiulangii, care sunt cu zecile! Ce zici? Ştiu că nu publici, dar cel puţin învaţă!” Uite că a fost publicat. Să vadă şi alţii cam ce poate mintea unor comentatori şi cât de săraci cu duhul pot fi.
În primul rând că articolul îl are ca autor pe Iulian Urban, senator, vicepreşedinte al Comisiei juridice din Senatul României, tânăr instruit în universităţile americane şi care are capacitatea necesară de a compara cum se învaţă în SUA şi cum se studiază prin şcolile româneşti. Apoi, fiind vorba de presă online, ce caută hârtia şi tuşul în toată această formă de exprimare în sistem electronic? În ce privesc profesorii umiliţi de elevi la nu ştiu ce bar, întrebarea este ce caută profesorii, în timpul programului, la acel bar? Mare-i grădina Ta, Doamne!!
Deşi a trecut jumătate de an de când s-a aşezat pe scaunul de şef al judeţului, „Se pare că preşedintele Ţâbuleac mai are protejaţi nerecompensaţi”. De unde şi încercarea sa de a-şi înfiinţa un corp de control propriu, iar odată cu el şi ceva posturi noi în organigramă, care să fie ocupate de „persoane agreate”. În spetele dorinţei preşedintelui Ţâbuleac se ascunde altceva. Suntem pe aproape de a descoperi adevăratul său interes. Şi „Ion” sancţionează dorinţa preşedintelui: „Dl Ţâbuleac a desfiinţat posturile de auditori de la instituţiile descentralizate, a dat afară oameni şi acum a înfiinţat un compartiment de control pentru a-şi pune portocalii săi. Cât oare trebuie să-l mai suportam pe acest îngâmfat şi impertinent?” Orice naş îşi are naşul. Cu răbdare şi tutun unii au trecut marea, de ce n-am prinde şi noi vremurile unui alt preşedinte de CJ? La revedere!