Din când în când, şi observaţia este universal valabilă, în cultura popoarelor apar şi demolatorii, distrugătorii valorilor strânse cu trudă şi perseverenţă. Dualismul universal se regăseşte şi în domeniul cultural. Dacă avem categoriile de ordin estetic frumos-urât, plăcut-respingător avem şi categoria existenţială constructor-demolator.
Ca un blestem pentru Botoşani, trăim o epocă a demolării valorilor culturale lăsate nouă de înaintaşi care ne-au făcut cunoscuţi lumii. Iar demolatorul se numeşte Mihai Ţâbuleac şi este preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani.
Mai nou „Ţâbuleac vrea să desfiinţeze simbolul Botoşanilor – cultura”, începând prin a desfiinţa secţia de artă a Muzeului judeţean Botoşani. A pângărit memoria lui Eminescu prin a-l da pe mâna unui economist priceput la fabricarea tractoarelor iar acum este pregătit să pângărească şi memoria a trei dintre titanii picturii româneşti, porniţi de pe meleagurile Botoşanilor să ne ducă vestea în lume.
Mă refer la Ştefan Luchian, Octav Băncilă şi Petre Achiţenie. Aceşti trei titani ai picturii româneşti vor ajunge undeva în subsolurile Muzeului judeţean pentru că preşedintele Ţâbuleac a ajuns la concluzia că ei nu produc venituri, ci cheltuieli. Cu privire la acest aspect eu am tot comentat, dar am predicat în pustiu. „Flautul fermecat” vede distrugerea culturii botoşănene ca pe un apendice al politicului: „Cinste lui, cinste PDL-ului! PDL-ul demolatorul culturii botoşănene iar Ţâbuleac buldozerul. Un frustrat care s-a jucat cu puţa în nisipul Prutului la Coţuşca a ajuns să decidă ce este şi ce nu este bun în Botoşani. Bravo nouă că l-am ales! Votaţi PDL pentru demolarea culturii botoşănene! Votaţi Ţâbuleac, votcarul evazionist al judeţului! Votaţi Băsescu! Ha, ha, ha!” Nu-i de râs, îi de plâns!
Şi „Om” are concluzia sa: „La spectacolul care va marca îngroparea definitivă a culturii botoşănene, vor fi invitaţi de onoare, pe lângă manelişti, aparţinătorii şi susţinătorii extremei drepte din lume, iar pentru pavoazare se vor folosi tablourile naziştilor. Cel mai mare va fi, cum e şi normal, tabloul fuhrerului aciuat la Cotroceni!!! Nici acum nu e clar drumul pe care ne duc aceşti "băieţi deştepţi"???”
E clar, dar ne-am îndobitocit atât de mult că nu ne mai pasă nici de propria noastră istorie. Floarea intelectualităţii botoşănene tace. Cine vreţi să mai sară în apărarea culturii? Iniţiată de fostul ministru al Sănătăţii, social-democratul Ioan Bazac, coplata la medicii de familie a fost preluată şi de actualul ministru Attila Cseke. Aşa că „Guvernul PDL nu renunţă la coplata consultaţiilor medicale”, spre satisfacţia ministrului UDMR de a-i vedea pe români umiliţi. „Sasu” nu-i departe de adevăr: „Vom plăti şi ce nu ne-am imaginat, iar cei care au devalizat bănci, fabrici.....se vor trata la Viena.”
În urma alegerilor ce-au avut loc în Congresul PSD noi am publicat „Lista cu…” cei care formează actuala conducere a partidului. „Dorinel” s-a arătat dezamăgit de unii aleşi: „Dacă nu s-au putut dezbara de securistul informator ce a demolat Iasiul, Nichita, de prostovanul cu şcoala generală făcută la seral, Zgonea şi veşnicul Vanghelie, înseamnă ca nu s-a întâmplat nimic în PSD, Ponta va fi papagalul nemulţumit de unii sau alţii dar care va înghiţi în sec, pentru unitatea partidului, a se citi turma de profitori. Era de râsul curcilor dacă Ghiţă din Avrameni se arată ca un soare pe meleagurile noastre în calitate de pupător de cu... de şef de rangul doi.”
Este un punct de vedere. Alegerea în Congres a celor 15 vicepreşedinţi a fost un proces mult mai complex şi nu a fost sub controlului Victor Ponta.
Urmărind la televizor integral lucrările Congresului am scris editorialul intitulat „Substanţa, filozofia şi spiritul Congresului PSD”, exprimându-mi speranţa că prin alegerea lui Victor Ponta s-a declanşat procesul de reformare reală a clasei politice. „Speranţa” m-a completat cu „Poate că se va forma un partid care să ne scape de nevolnicii portocalii. Ar cam fi timpul.” Aşa cred şi eu. La revedere!