În căutările sale de a demonstra judecătorului că firma administrată de fiul său a fost amendată abuziv, Traian Popa a descoperit că relaţia dintre familia Nistor şi Popovici este una veche şi bazată pe o relaţie de club.
Citez din scrisoarea adresată de Traian Popa Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul General, datată 14 aprilie a.c.: „Familia inspectorului de mediu Popovici Liliana este prietenă cu familia lui Nistor Gheorghe. Acest domn Nistor este coleg în „Clubul 555” Botoşani cu inspectorul de la Vama Siret Popovici Ovidiu, soţul doamnei inspector.”
Traian Popa este pe aproape cu investigaţiile, dar relaţia Nistor – Popovici este una bazată pe participarea la o societate secretă şi au jurământul comun de a se sprijini reciproc în orice împrejurări.
Dar marea descoperire a lui Traian Popa a fost cu totul alta. El a aflat, cu ocazia amenzii primite, că iazul Dracşani face parte dintr-un sit natural şi este

. Ce n-a observat voit inspectorul Liliana Popovici venită în control la firma Frubo Suliţa SRL la solicitarea lui Gheorghe Nistor pentru a-l pedepsi pe Traian Popa pentru că a descoperit că apa şi peştele din iazul Dracşani sunt infestate, este uriaşul incendiu de vegetaţie provocat de Gheorghe Nistor pentru a-şi curăţa iazul.
Numai că odată cu incendierea vegetaţiei s-au distrus şi cuiburile populaţiei de păsări, s-a distrus biotopul şi s-a afectat sistemul ecologic al sitului natural.
N-a mai observat, tot voit, inspectorul Liliana Popovici faptul că malurile iazului Dracşani sunt pline de gunoaie menajere aruncate de către amicii lui Nistor veniţi la pescuit.
Traian Popa a însoţit scrisoarea trimisă Comisariatului General al Mediului, şi altor 7 instituţii de profil, cu fotografii care susţin afirmaţiile sale, respectiv incendierea vegetaţiei, gunoaiele de pe maluri, mormintele peştilor morţi etc., fotografii din care reproducem şi noi câteva.
Cel mai mult l-a incitat pe Traian Popa faptul că iazul Dracşani este declarat sit natural fără ca autoritatea comunei Suliţa să cunoască acest fapt, fără ca locuitorii din satele vecine iazului să fie informaţi şi să li se

Iazul Dracşani este administrat de vreo 3-4 luni de un anume Paul Vieru. Înainte acesta a lucrat la ferma pomicolă a lui Traian Popa. În calitate de angajat al lui Nistor, Vieru a participat la controlul efectuat de Liliana Popovici la firma Frubo Suliţa SRL.
Iată ce stă consemnat în scrisoarea citată: „Domnul Vieru, aparent, nu cunoaşte legislaţia care să-l califice pentru acţiuni de control neştiind măcar anul înfiinţării sitului ROSPA0156 şi efectele pe care investiţiile anterioare le au în acest sit, de asemenea nu cunoaşte faptul că Autoritatea Locală, respectiv Primăria Suliţa şi Consiliul Local Suliţa nu are nu au cunoştinţă de înfiinţarea acestui arial care protejează fauna”
Aşadar, situl natural denumit „Iazul Mare-Stăuceni-Dracşani”, cu cod de înregistrare ROSPA0156 a luat fiinţă în baza HG nr.663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 România, situl fiind pe lista anexă la poziţia 7 şi se află în administrarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu instituţiile de profil în plan judeţean.
În faţa acestui şuvoi legislativ care

Misiunea ei era să-l sperie pe Traian Popa, să-l lecuiască cu o amendă usturătoare ca să-l lase în pace pe Gheorghe Nistor. Nici prin cap nu cred să-i fi trecut Lilianei Popovici ce scandal va declanşa şi câte fapte de familie şi profesie bine ascunse vor apărea în spaţiul public.
Traian Popa nu este omul care se lasă călcat pe bătătură. Lupta lui cu Gheorghe Nistor este abia la început şi multele nemulţumiri ale localnicilor din Suliţa faţă de comportamentul dictatorial al lui Gheorghe Nistor vor ieşi la iveală, oamenii prinzând curaj văzând că s-a găsit cineva să-l înfrunte pe, până mai ieri, invincibilul Gheorghe Nistor.
Marele scandal care stă să izbucnească este cel al interzicerii de către Nistor ca proprietarii de terenuri vecine cu iazul să mai ia apă pentru culturile legumicole, deşi legea îl obligă să-i lase pe legumicultori să-şi irige culturile de legume, el nefiind proprietar pe apa de suprafaţă sau adâncime o bogăţie naturală administrată de stat în interes public.
Dar asupra acestui aspect voi reveni pentru că în comuna Suliţa legumicultura a dispărut graţie nesăbuinţei lui Gheorghe Nistor.