Corneliu Popescu, politicianul obraznic şi bolnav după putere

Corneliu Popescu aparţine generaţiei de politicieni postdecembrişti metişi, adică un amestec de nostalgie după vechiul regim comunist sădit în suflet prin educaţia primită în tinereţe şi ipocrizia unui fals ataşament faţă de valorile democraţiei moderne.
Această generaţie de politicieni s-a dovedit a fi şi cea mai toxică pentru societatea noastră. Formată din politicieni parveniţi social, gen Dinu Păturică, generaţia a fost şi continuă să fie o frână în calea educaţiei noilor generaţii în spirit european, o piedică în calea dezvoltării economice şi mai ales sociale, o generaţie care nu s-a sfiit să sacrifice interesele naţionale pentru a-şi proteja poziţiile ocupate în structurile puterii prin fraudă morală şi financiară.
Incontestabil Corneliu Popescu aparţine acestei generaţii care ar fi trebuit să fi fost aruncată la coşul istoriei dar care se bucură de privilegii pentru că beneficiază de susţinerea unui segment important de alegători care continuă să fie prizonierii gândirii sociale tributare ideologiei socialiste.
Pe Corneliu Popescu l-a cunoscut în pragul alegerilor locale din primăvara anului 1996 şi mai bine în urma celor parlamentare din acel an. La acea vreme dispunea la Suliţa de un abator de prelucrarea cărnii care-i asigura o oarecare prosperitate. Ca liberal, făcea echipă cu preşedintele partidului Dinu Secrieru iar purtător de geantă îl avea pe Gheorghe Ciubotaru, suliţan şi el, cel care avea să devină Gelu Prăjitură şi apoi Gelu Străjeru’.
În urma alegerilor parlamentare din toamna anului 1996, câştigate de CDR, preşedintele PNL Dinu Secrieru a ieşit senator iar eu am fost luat în echipa sa pe post de consilier pe probleme media. Aşa am pătruns în secretele interne ale liberalilor şi să le cunosc caracterul, onest al unora şi mojic al celor mai mulţi, foşti comunişti deghizaţi în liberali.
În 1998, Popescu şi cu Ciubotaru au organizat prima încercare de a-l îndepărta pe Secrieru din funcţia de preşedinte. În volumul meu intitulat „Politică, alcool şi tutun” descriu în detaliu organizarea acestui puci care a eşuat pentru că profesorul Mircea Dănuţă a refuzat să participe. Dar Popescu a arătat atunci că dorinţa sa este de a prelua conducerea partidului şi de a ajunge parlamentar. Alegerile locale şi parlamentare din 2000 au venit după guvernarea dezastruoasă a CDR.
Liberalii aveau probleme de imagine iar pentru a obţine voturi au făcut ce fac astăzi socialiştii: au împărţit pomeni electorale. Popescu şi-a falimentat abatorul dar mai mult de consilier judeţean n-a putut obţine. Nici preşedinţia PNL m-a reuşit s-o obţină dar l-a faultat pe Secrieru susţinându-l la preşedinţie pe Mihai Ţâbuleac. În urma alegerilor din vara şi toamna anului 2004 liberalii, graţie lui Traian Băsescu, au ajuns la guvernare datorită inspiratei Alianţe DA.S Corneliu Popescu, ieşit din nou consilier judeţean, a fost numit directorul Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol Bucureşti şi preşedintele Consiliului de Administraţie,. Cumul de3 funcţii care-i permitea să decidă şi tot el să-şi aprobe deciziile. A făcut echipă cu ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur.
Un Control al Curţii de Conturi a descoperit în activitatea lui Corneliu Popescu numeroase fraude. S-a acoperit torul, la acea vreme DNA-ul fiind de fapt PNA-ul lui Năstase condus de dorohoianul Ioan Amarie şi secondat de Gheorghe Şuhan, fort procuror şef la Procuratura Judeţului Botoşani, cum se numea la acea vreme instituţia numită astăzi Parchet.
Revenit pe meleagurile botoşănene, Popescu îşi continuă viaţa de politician parvenit. Cu impostură şi ipocrizie trece de la un partid la altul, cu dorinţa clară de a fi la putere.
Între timp, după ce şi-a falimentat abatorul de la Suliţa şi a creat o datorie uriaşă la bugetul statului pe care n-a fost pus s-o plătească, a înfiinţat un al doilea abator împreună cu Gheorghe Ciubotaru, zis Prăjitură. Doi pretinşi pricepuţi oameni de afaceri, aşa de pricepuţi că au falimentat şi acest abator.
În vara anului 2008 Corneliu Popescu candidează la preşedinţia CJ, votul fiind uninominal. Abia a reuşit să adune voturi pentru un procent de 3%. Dispare o perioadă din viaţa publică şi revine în postura de candidat al PP-DD la Senat.. Preşedintele Dan Diaconescu îi va valida mandatul la resturi, aşa că din 2012 Popescu şi-a împlinit visul de a fi parlamentar. Îl va părăsi pe Dan Diaconescu imediat ce acesta va fi arestat şi va trece la ALDE, făcând echipă cu Liliana Mincă, zis „ţaţa Mincă”.
La ALDE n-a făcut mulţi pureci şi, după alegerile din anul 2016, când nu obţine nicio funcţie eligibilă, trece la PMP, partidul lui Traian Băsescu. Acum, cu obrăznicia caracteristică generaţiei sale de politicieni, candidează din nou la preşedinţia CJ Botoşani iar pe fecior l-a pus să candideze la Primăria Suliţa. .Nici babacu’, nici beizadeaua n-au vreo şansă să fie aleşi în funcţiile pentru care candidează. În urma lor va rămâne obrăznicia care nu pare să deranjeze pe prea mulţi alegători botoşăneni de vreme ce-i suportă în postura de candidaţi.