Au ponegrit liberalii, au declarat ca fiind corecte alegerile din 5 aprilie, au lăudat atitudinea înţeleaptă a lui Voronin vizavi de violenţele din 7 aprilie, au făcut presiuni asupra Opoziţiei pentru a vota alături de PCRM preşedintele, guvernul şi conducerea parlamentului. Au preluat discursul lui Voronin şi au atacat cu mârşăvie România şi pe Traian Băsescu...
Oportunism sau şiretlic?
Să-i fi părăsit cei doi pe comunişti din oportunism, pentru a se pune bine cu noua Putere de la Chişinău? Nici pomină. De fapt, reacţia lui Mizsei şi Socor faţă de PCRM a venit ca urmare a vizitei la Chişinău a lui Serghei Narîşkin, şeful administraţiei preşedintelui rus Medvedev, care le-a cerut comuniştilor să-l voteze pe Marian Lupu ca şef al statului. Drept urmare, la fel ca în opera Nabucco a lui Giuseppe Verdi, Mizsei şi Socor au început să cânte la unison partitura „Corul robilor". Pentru că ei asta şi sunt, robii Kremlinului...
Pentru ruşi problema e simplă. Trebuie să aibă relaţii cu învingătorii, pentru a nu mai păţi la fel ca în Ucraina. Pe 5 aprilie, ruşii aveau de ales între Voronin şi liberali. Din acest motiv, ţinându-se de nas, au fost nevoiţi să-l susţină pe comunist... Acum însă, sunt nevoiţi să aleagă între preşedinţia lui Marian Lupu şi cea interimară a lui Mihai Ghimpu. Ruşii îl preferă pe Lupu, iar refuzul deputaţilor PCRM de a-l vota ar însemna menţinerea lui Mihai Ghimpu pe o durată nedeterminată ca preşedinte interimar al RM. Drept urmare, acum, Mizsei şi Socor s-au răsucit şi îi pun lui Voronin sula-n coaste să-l voteze pe Lupu, ceea ce este destul de umilitor pentru comunişti. Bineînţeles, e umilitor şi pentru Mizsei & Socor, care s-au făcut de râs ani de zile cu Voronin, numai că de sentimentele lor nu-i prea pasă nimănui...
E drept că Socor cântă disciplinat în „Corul robilor", dar are în buzunarul de la piept şi o partitură proprie, pe care vrea să o impună unor instrumentişti din orchestra comunistă. Transformat în ideologul PCRM, el împarte comuniştii în „responsabili" (care sunt favoriţii lui) şi „neîmpăcaţi". Aceştia din urmă refuză alegerea preşedintelui, având nădejdea că la primăvară vor câştiga alegerile anticipate. Pe „neîmpăcaţi" Socor îi sperie de la microfonul „Europei Libere" că ar pierde pentru că lumea s-a săturat de alegeri şi pentru că mai mulţi reprezentanţi ai autorităţilor au trecut de partea noii Puteri, dând exemplul lui Gorincioi de la Audiovizual sau al judecătorilor din cazul Mocanu. Dacă „responsabilii" nu îşi impun punctul de vedere în faţa „neîmpăcaţilor", Socor crede că tovarăşii lui comunişti vor fi „atrofiaţi şi marginalizaţi". Iată ce-l frământă pe el, de nu mai doarme nici noaptea!
Spălarea PCRM
Cel mai interesant dintre reproşurile pe care Socor le face aripii dure din PCRM e acela că, pentru a câştiga simpatia Moscovei, dar şi a electoratului rusofon, durii din PCRM şi presa controlată de ei învinuiesc pe nedrept Occidentul de amestec în debarcarea lor de la putere, iar aceste acuzaţii nu dau bine în UE şi SUA. Grija deosebită a lui Socor faţă de imaginea externă a PCRM nu e întâmplătoare.
În Eurasia Daily Monitor, publicaţia Fundaţiei americane „Jamestown", Socor deplângea faptul că PCRM dă prioritate relaţiilor sale cu partide de extrema stângă, care sunt marginale în Europa, în loc să se orienteze spre cele socialiste şi social-democrate, cum ar dori tinerii din partid. Socor îşi continuă analiza cu laude la adresa Partidului Democrat, care este capabil să atragă voturile electoratului comunist, are relaţii bune cu Internaţionala Socialistă şi partidele socialiste/social-democrate europene şi ar fi şi singurul partid moldovenesc care s-ar adresa şi alegătorilor rusofoni.
Socor pare să forţeze vechea gardă bolşevică să participe la alegerea preşedintelui pentru a-l vota pe Marian Lupu. Apoi ar vrea ca PCRM, eventual fără dinozaurii sovietici, să înceteze aberaţiile despre complotul occidental îndreptat împotriva lor. Aceasta le-ar permite apropierea de stânga europeană moderată şi chiar aderarea la Partidul Socialiştilor Europeni şi la Internaţionala Socialistă, eventual şi cu schimbarea denumirii partidului. Aşa au făcut, în fond, toate fostele partide comuniste din Europa Centrală şi de Est. Acestea nu au dispărut după 1989 ci s-au transformat.
Socor, portavocea disidenţilor
Scenariul următor ar fi acela că un PCRM spălat pe picioare, şi cu secera şi ciocanul ştampilate pe ceafă (nu în frunte, ca până acum), eventual sprijinit de socialiştii europeni, ar putea trece drept un partid onorabil, iar intrarea sa la guvernare, eventual în alianţă cu fraţi întru noua credinţă social-democrată, ar fi ceva firesc. Noua combinaţie politică ar fi mult mai „europeană" decât liberalii, zugrăviţi de Vladimir Socor, Alexander Rahr şi alţi propagandişti drept radicali, naţionalişti, nostalgici etc. Deşi părerile lui Socor nu contează, emiţătorul fiind demult compromis, el deţine multe informaţii din interiorul PCRM şi pare că spune în gura mare ceea ce un grup din partid încă nu îndrăzneşte, devenind astfel purtătorul de cuvânt al unei fracţiuni din PCRM.
Fără comunişti
Comuniştii sunt liberi să-şi facă orice fel de strategii politice, atâta timp cât nu încalcă legile şi Constituţia, iar faptul că unii dintre ei doresc să se lepede de fantomele trecutului sovietic este foarte lăudabil. Problema este dacă nu cumva sunt încurajaţi ori au discuţii în acest sens cu alţi politicieni din RM şi din afară, care le-ar da speranţe privind schimbarea eşichierului politic.
Oricum, interimatul lui Mihai Ghimpu trebuie să înceteze, pentru că este o situaţie extraordinară. În locul lui se va instala un preşedinte legitim, ales de Parlament. Prelungirea interimatului şi organizarea de alegeri anticipate nu sunt dorite de nimeni. Candidatul unic al AIE la preşedinţie este Marian Lupu. Pentru a fi ales, e nevoie de cel puţin opt voturi de la comunişti, fie că aceştia sunt bolşevici, socialişti sau de orice altă orientare. Marian Lupu şi deputaţii din PDM s-au comportat loial, conform înţelegerilor, şi au votat spicherul şi guvernul. La rândul său, el va primi voturile liberalilor. Căci, e limpede şi pentru Lupu, şi pentru toţi ce consecinţe grave, pe plan intern şi extern, ar naşte revenirea comuniştilor la putere, şi încă şi pe uşa din dos.
George Scarlat, Timpul
Romanian Global News
pe motiv de lipsa de spaţiu
