Luminatul praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos ne umple sufletul de o negrăită bucurie duhovnicească, pentru că această zi reprezintă împlinirea făgăduinţelor şi nădejdilor pe care Dumnezeu le-a dat oamenilor de la început, ca îndemn de călăuză pe drumul ce duce spre mântuire. Citind din Sfânta Evanghelie despre cele petrecute în noaptea Sfântă a Naşterii, simţim în inimile noastre o tainică chemare de a porni cu sufletul curat pe urmele magilor de la Răsărit, cu ochii aţintiţi spre steaua călăuzitoare spre Betleem, unde s-a născut Hristos. Acolo, în peşteră, în ieslea cea săracă,
Pruncul nou-născut a venit pe Pământ să sfinţească pe om, să-l facă sălaş dumnezeiesc. Împreună cu păstorii auzim şi trăim şi noi frumuseţea fermecătoare a cântării îngereşti: ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!". Aceste sfinte întâmplări din Betleem trezesc în sufletele noastre în primul rând recunoştinţă pentru nemăsurata dragoste a Tatălui Ceresc faţă de noi, oamenii, şi pentru marea jertfă pe care a făcut-o prin Fiul Său. Cu aceste simţăminte în suflet m-a învrednicit Bunul Dumnezeu să particip la Sfânta Liturghie săvârşită, cu aceeaşi dăruire duhovnicească, de către Părintele capelan Ştefan Grădinaru de la Capela Militară.
În dar de ziua de naştere (chiar în ajunul crăciunului) a domniei sale, la primirea Sfintei Anafure credincioşii i-au adresau urări de sănătate, au colectat , la propunerea părintelui şi a inimosului domn profesor Palade câte un bănuţ pentru cele trei fete orfane de ambii părinţi - elevele domnului profesor, dirijorul corului biericii care a cântat colinde până ce au ieşit toţi participanţii la sfânta Liturghie. Ziua a doua, după cuvântul de învăţătură al părintelui a fost prelungită de neobosita şi priceputa profesoară de religie de la Şcoala nr.11 Botoşani aceeaşi doamna Rozalia Groza. Doamna a pregătit un program de colinde şi o scenetă legată de Sfântul eveniment.
Şi cum am început cu descrierea amănunţită a primei zile, pentru a fi o oarecare simetrie în acest reportaj, voi descrie ziua a treia a sărbătorii Crăciunului. Ziua aceasta nu este o zi oarecare la această capelă motivat de faptul, că părintele poartă numele Sfântului Arhidiacon Ştefan, capela are hramul Sfântului Ştefan cel Mare şi Sfânt, deci pe lângă sărbătoarea Crăciunului s-au adăugat "sărbătorile Ştefaniene". Fiind om cu duhul blândeţii, al povăţuirii, a ajutorării atât material cât şi spiritual- aşa îl am mereu în suflet.
Aşa şi este! Am ajuns la concluzia cu faptele acestei zile. Prima surpriză a fost faptul că, spre a-i face un dar creştinesc a venit spre împreună liturghisire Părintele Daniel Dascălu cu ambii "îngeraşi" ai domnieie sale. Cea mai mare surpriză a fost aceea că din satul natal al părintelui - Dumbrăveni, Suceava - a venit Părintele Vasile Ioniţă cu un grup de copii îmbrăcaţi bucovineşte care au prezentat o scenetă cu răsăritul Stelei Sfinte.
După aplauzele primite de copii, părintele a propus şi cu toată inima şi dragostea întreaga suflare a bisericii a cântat eternul colind - "O ce veste minunată!". După primirea Hranei Domnului din mâinile părintelui, la ieşirea din Sfântul Lăcaş ne aştepta cu tăvile pline de prăjituri Prezbitera noastră iubită de toată lumea, doamna preoteasă Nela.
Sfintele slujbe din toate trei zilele au fost făcute cu toată rânduiala lor creştin-ortodoxă, pe placul credincioşilor zic eu, dacă ţinem cont că biserica a fost plină "ochi" cu creştini de toate vârstele şi mai ales cu mulţi copilaşi la Sfânta Împărtăşanie.
Să ne trăiţi întru mulţi ani părinte!
Sfântul Arhidiacon Ştefan să vă sprijine în a duce bunele şi relele acestei lumi păstorite de lupi îmbrăcaţi în piei de oaie precum însuşi a răbdat pietrele ucigaşe! (I.C.)
