Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Editorial
Horoscop
Umor
Comentarii
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
12891
De la 07 Ianuarie 2003
69849668

Cronica unei nunţi a transhumanţei

  • 7 August 2014, 23:00
Transhumanţa este un vechi obicei la românii crescători de animale, în special ovine. În vremurile nu prea îndepărtate, oierii de la munte, în prag de iarnă îşi coborau oile la şes, pentru iernat. Cei din zona Bucovinei, spre exemplu, iernau oile în lunca Jijiei din apropiere de Iaşi. La vremea când înfloreau ghiocerii, oierii îşi pregăteau cârdurile şi apucau din nou drumul muntelui, întorcându-se acasă.
Atras poate de acest străvechi obicei, poate pentru a reînnoda în familie vechile tradiţii ale transhumanţei, Florin Ţurcanu a ales să se căsătorească la Suceviţa, staţiune de munte aflată la poalele Obcinilor Bucovineşti, mai nou Obcina Mare.
Aşa s-a ajuns ca fiul unui oier din târgul Suliţa, evreiesc cu jumătate de secol în urmă, să pună temelie trainică unei căsătorii cu mire şi mireasă ajunşi la înţelepciunea bătrâneţii. Maturul Florin a luat-o pe mai matura Roxana şi au turnat casă de piatră în mijlocul frumuseţilor bucovinene.
Impresionaţi de alaiul nuntaşilor, până şi ghioceii au scos capul din zăpadă să vadă ce-i cu zgomotul care le-a tulburat somnul iernii. Văzând veştejirea mirilor şi alaiul pestriţ de cucoane cu obrajii ascunşi sub straturile slinoase de fard, ghioceii şi-au băgat capul sub braţ şi şi-au continuat somnul.
Calicul dacă nu-i fudul, nu-i prost destul zice un proverb de-al nostru, vechi cât transhumanţa. Putea Ţurcanu să facă nunta şi în Botoşani, că ar fi fost mai de-al nostru şi nu i-ar fi tulburat nimeni tihna invitaţilor. Dar Florin a ţinut să fie în rând cu baronii locali, turnând nuntă mică şi gălăgioasă la bucovineni. Mulţi s-au întrebat la ce i-a folosit turma de bodyguarzi, de vreme ce nimeni n-ar fi aspirat la furat mireasa de frică ca aceasta să nu mai vrea să plece la mire. În ce priveşte statutul invitaţilor, doar ciocoi noi, postdecembrişti, care vor să pară ceea ce nu vor fi niciodată: respectaţi de societate.
Interesanţi au fost şi naşii. Ţurcanu şi-ar fi dorit ca naşii să-i fie familia Ţâbuleac, căreia i-a călcat pragul casei în mai multe rânduri. Ceva n-a mers, căci Mihăiţă a lui Ţâbuleac de pe malul Prtului n-a mai dorit să fie părinte spiritual pentru feciorul ciobanului de malul Sitnei suliţene. Ca să nu pice de fazan fără coadă, Ţurcanu a lansat zvonul că va fi cununat de-al lui Căcărău din Isaccea. N-a ţinut! A Aflat a lui Căcărău şi a buciumat că el nu se ocupă de cei cu transhumanţă, visul vieţii lui fiind Palatul Cotroceni
Ar fi îndrăznit la fostul ministru Vasile Cepoi, despre care a afirmat că-i este naş, numai că atunci când ministrul a aflat de laudele fiului de oier din Suliţa s-a lepădat repede de acesta şi a spus răspicat, să priceapă şi nepriceputul că el nu-l cunoaşte pe acel Ţurcanu de la Botoşani. Rămas fără părinţi spirituali, Ţurcanu şi-a adus aminte de un alt vechi proverb de-al nostru: sărac la sărac trage şi bogat la bogat. Cum abia a primit huzmetul de preşedinte al CJ, n-a apucat să tundă nici un buget anual ca să calce şi el pe urmele baronului de teleorman Liviu Dragnea, care are palate şi moşii întinse de-ţi trebuie o zi călare să ajungi dintr-un capăt în celălalt.
S-a uitat Ţurcanu, măre uitat şi a descoperit că tare sar potrivi nevoile sale cu ale nevoiaşilor din Vaslui. Nu s-a făcut o statistică naţională ca să se ştie dacă judeţul Botoşani este mai sărac decât Vaslui sau invers. Cert este că Ţurcanu a decis că unirea a două sărăcii nu dă de bănuit celor de la DNA, aşa că şi-a luat naşi vasluieni. Naşul deputat vasluian, fina deputată botoşăneană iată care pare să fie atracţia naşului către fină.
Acum, vorba lui Ion Ţiriac, c㠄treaba asta gospodărească a avut loc”, naşul se va duce cu fina la Bucureşti, să pună la cale… ce-or pune, iar finul se va transhuma din nou la Botoşani să grijească de bugetul judeţului care tocmai se pitroceşte.
După socoteala rurală, cam prin noiembrie Roxana ar trebui să răstoarne căruţa. Dacă berbecul de rasă Ţurcană va fi bun de sămânţă şi nu va fi nevoie de unul Karakul. Trecând peste micile răutăţi umane, să le urăm tinerilor căsătoriţi „Casă de piatră!” fără zăbrele puse de cei de la DNA
5.03.2013

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (0)]


De unde-o fi pornit gâlceava între Roman şi Conţac?
Ioan Rotundu
Bancul zilei: Graviditate proaspătă
Horoscop
Peste o mie de miliarde de lei băgate în pământ… fără folos
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă