La Parlament a fost depus de către un grup de parlamentari PSD şi etnici ţigani un proiect de lege care prevede stabilirea unor măsuri pentru prevenirea şi combaterea antițigănismului, mai exact pedepse cu închisoarea de la 3 luni la 10 ani.
Un studiu bazat pe date statistice arată că în România numai 45% dintre ţigani muncesc, restul trăind din ajutoare sociale şi surse necunoscute sau mai degrabă nerostite public din motive pur politice.
Ţiganii nu sunt marginalizaţi în societatea românească de ieri sau de azi. Eliberaţi din robie prin legea din 1855 în Moldova şi cea din 1856 în Ţara Românească, o parte din ţigani s-aui lăsat asimilaţi şi au devenit sedentari, integrându-se în activităţile obişnuite să le asigure traiul zilnic şi o stare materială proprie.
Însă cea mai mare parte a ţiganilor au preferat viaţa nomadă. Sunt cei care au practicat şi mai practică, în măsură tot mai mică, meserii precum prelucrarea aurului, cositoritul, cazangeria, gablonzeria şi, poate cea mai apreciată de români, muzica de petrecere.
Dar trebuie să recunoaştem că o grupare semnificativă de ţigani a ales să trăiască prin furt, înşelăciune, teroare şi să formeze grupări infracţionale ce-au constituit şi constituie lumea interlopă a mediului urban. Comportamentul lor gălăgios, lipsa de educaţie, căsătoria prematură, mizeria trupească şi casnică i-a determinat pe români să-i urască, să-i ţină la distanţă, să-i dispreţuiască.
După 1990 s-au dezvoltat o serie de politici sociale de integrare a ţiganilor în societate. Din păcate, fondurile guvernamentale şi ulterior europene alocate acestor programe au fost furate iar ţiganii au rămas să trăiască în aceiaşi promiscuitate socială. Tot după 1990 o mare parte dintre ţigani au plecat din ţară, nu pentru a munci, ci pentru cerşit şi furat. De pe urma lor România s-a ales cu o imagine dezastruoasă iar când au început să plece din ţară şi românii, aceştia erau priviţi ca şi pe ţigani. A trebuit să treacă zeci de ani ca occidentalii să înţeleagă că românii nu sunt tot una cu ţiganii şi că românii sunt buni muncitori şi mai ales intelectuali de vârf cei cu studii universitare şi postuniversitare.
Deşi prin Europa se continua confuzia dintre români şi ţigani, premierul Adrian Năstase a dat legea prin care să nu mai folosim cuvântul ţigan ci cel de rom, ceea ce a sporit şi mai mult confuzia în afara ţării.
În momentul de faţă ţiganii rămaşi în ţară ar număra peste un milion, după unii un milion şi jumătate. Parlamentarii care i-a reprezentat şi-i reprezintă în Parlament din partea minorităţilor au profitat din plin de fondurile guvernamentale şi europene pe care le-au furat masiv. Amintesc doar de ţiganul-parlamentar Păun, acum aflat după gratii.
Mai trebuie spus că nici un guvern postdecembrist n-a elaborat un program unitar şi coerent de integrare socială a ţiganilor. Pur şi simplu nu le-a păsat de modul lor de trai. Au acţionat doar declarativ de teama criticilor venite de la Uniunea Europeană. Abandonaţi în voia soartei, marea majoritate a ţiganilor sunt asistaţi social iar o parte sunt organizaţi în grupări infracţionale. De teama de a nu fi trataţi de către Consiliul Naţional de Discriminare Socială ca rasişti, poliţiştii, procurorii, judecătorii au preferat să fie extrem de toleranţi cu infractorii ţigani. O atitudine care i-a încurajat, care le-a permis să devină obraznici cu românii, cu autorităţile statului şi cu funcţionarii publici din instituţiile de stat.
Vedem periodic cum hoarde de ţigani atacă Unităţile de Urgenţă Medicală, bat personalul ISU şi de la Ambulanţa, cum se adună în haite atunci când se fac razii pentru prinderea unor infractori şi cum răcnesc în cor că sun t discriminaţi şi se vor adresa CNCD şi la CEDO.
Toate aceste forme de anti-convieţuire socială s-au dezvoltat pentru că guvernele n-au căutat soluţii de rezolvare a lor ci au urmărit doar interesul electoral pe care ţiganii îl reprezintă. Aşa s-a ajuns ca în momentul de faţă să fie iniţiată de către parlamentarii PSD o lege de protecţie a ţiganilor şi de condamnare la închisoare a românilor care mai au curajul să spună lucrurilor pe nume, adică adevărul despre comportamentul şi modul de viaţă al ţiganilor.
Este limpede că premierul Dăncilă, în calitatea de preşedinte al PSD, pentru a se salva de la pericolul de a pierde guvernarea, vrea să se asigure de voturile ţiganilor. Iar pentru a-şi atinge acest scop le-a oferit o lege care să-i protejeze şi mai mult în modul lor de viaţă infracţional şi sărăcăcios.
PSD-ul n-a iniţiat o lege care să pună stavilă modului dezorganizat în care trăiesc ţiganii, să oprească căsătoriile între copii de vârstă cuprinsă între 8 şi 11 ani, să-i adune pe aceşti copii în jurul şcolii, să-i disciplineze cu legile sociale şi fiscale şi mai ales să reducă nivelul infracţional care a luat proporţii. A iniţiat o lege să-i bage pe români la puşcărie dacă cumva au curajul să vorbească, să scrie despre necazurile pe care le suportă de pe urma ţiganilor.
Ţiganii au voie să se organizeze în partide etnice, să se grupeze în organizaţii neguvernamentale pentru a se proteja de rasismul românilor, de fapt un fals rasism invocat exact pentru a se înfrupta din bani publici, dar românilor li se va interzice să se grupeze în organizaţii neguvernamentale pentru a se apăra de comportamentul abuziv şi infracţional al ţiganilor. Aşa a decis PSD!
Românii să nu uite că o lege similară îndreptată împotriva noastă s-a adoptat de către PSD la cererea evreilor. Ani grei de puşcărie ne paşte dacă îndrăznim să spunem public cum ne-au măcelărit comuniştii evrei intelectualitatea, cum negustorii evrei îi înşelau pe români, cum au plecat sub regimul Ceauşescu în Israel putrezi de bogaţi, cum erau umiliţi intelectualii români în instituţiile statului unde evreii ocupau funcţii de şef, majoritatea lor cu 4 7 clase.
Iniţierea de către PSD a acestei legi ruşinoase pentru naţiunea română privind atitudinea noastră faţă de istoricul convieţuirii cu evreii a deschis o cuie a Pandorei. Iată că acum se moşeşte legea pentru protecţia ţiganilor iar UDMR-iştii îşi freacă mâinile aşteptând momentul prielnic să dea şah PSD-ului pentru a obţine şi ei o lege prin care să pună botniţă românilor de a mai afirma că Ardealul este pământ românesc. Părerea mea!