1821 – 1881
O fiinţă care se obişnuieşte cu toate este, cred, cea mai bună definiţie a omului.
(Amintiri din casa morţilor, 1861)
Respectându-te pe tine însuţi, impui respectul celorlalti.
(Umiliţi şi obidiţi, 1861)
Dragostea trece şi nepotrivirea rămâne.
(Umiliţi şi obidiţi, 1861)
O fi bine, o fi rău, este uneori foarte plăcut să spargi ceva.
(Însemnările din subterană, 1864)
O greşeală originală valorează poate mai mult decât un adevăr banal.
(Crimă şi Pedeapsă, 1865)
Fii sigur că nu când a descoperit America, ci când a fost pe punctul de a o descoperi, a fost fericit Columb.
(Idiotul, 1868 – 1869)
Dacă vrei să învingi lumea toată, învinge-te pe tine însuţi.
(Demonii, 1870)
Purul adevăr este întotdeauna de necrezut.
(Demonii, 1870)
Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat.
(Demonii, 1870)
Nimic n-a servit mai mult despotismul ca ştiinţele şi talentele.
(Carnetele demonilor)
În teorie îţi poţi iubi aproapele chiar de departe: de aproape este ca şi imposibil.
(Fraţii Karamazov, 1879 – 1880)
Dacă judecătorul era drept, poate criminalul n-ar fi fost vinovat.
(Fraţii Karamazov, 1879 – 1880)
Se compară, uneori, cruzimea oamenilor cu cea a animalelor sălbatice; comparaţia este jignitoare pentru acestea din urmă.
(Fraţii Karamazov, 1879 – 1880)
Cel mai inteligent din toţi, după părerea mea, este cel care, cel puţin o dată pe lună, se consideră imbecil.
(Jurnalul unui scriitor, 1873)
A nu te minuna de nimic este mai prostesc decât să te minunezi de orice.
A nu te minuna de nimic este aproape acelaşi lucru cu a nu respecta nimic. Iar un imbecil este incapabil să respecte ceva.
(Jurnalul unui scriitor, 1873)
Mai curând pacea, o pace prea lungă, îl face pe om feroce şi dur, şi nu războiul.
(1877)