Imnul lui Atamalcualoyan
Inima îmi e o floare
Ce-şi deschide-a ei corolă
Şi domneşte-n miez de noapte.
Imn Fiinţei supreme
Nu existăm.
Şi poate pentru tine
Suntem atât, neantul?
Cântăreţul
Omul pe pământ
Nu-i decât o floare:
Doar o scurtă vreme
Îi bucură ochii
Flori de primăvară.
Mexicul spaniol
Amado Nervo
1870 1919
În viaţă, somnul e singura lume
ce-o avem, căci veghea ne-aruncă
într-o amăgire comună, oceanul
care se numeşte astfel: REALITATE.
(A dormi)
Alfonso Reyes
1889 1959
Într-o zi, deschizându-mi pleoapele
şi plângând, m-am gândit: Eu trăiesc.
Atunci m-a cuprins o spaimă,
răsuflare de animal ciudat.
(Ifigenia crudă, 1924)
(...) eu,
în orice dimineaţă mă trezesc
înlănţuită de trunchiul care-i Eul meu.
(Ifigenia crudă, 1924)
(...) această nelinişte atât de generoasă ce dă întreaga frumuseţe neobişnuită.
(Ierburile lui Tarahumara)
Xavier Villaurrutia
1903 1950
(...) să fii numai statuia care se trezeşte în lumea aceasta-n care totul este mort.
(Nocturnă de dragoste)
José Gorostiza
1901 1973
Moartea are gustul de ţărână
Iar spaima, gustul de venin.
(Moarte fără sfârşit)
Jaime Torres Bodet
Eu nu te-acuz, credinţă, că tu m-ai înşelat;
Eu te credeam busolă - dar ai fost giruetă!
Octavio Paz
1914
Dincolo de mine însumi,
Undeva, mi-aştept venirea.
(New Delhi)
Eu ştiu că sunt viu
Între două partanteze.
(Siguranţă, 1959)