Hilote a fost arestat de Securitate la vârsta de 16 ani, când era elev al Liceului Laurian din Botoşani. La acea vreme, împreună cu alţi colegi de clasă şi şcoală, a tipărit şi difuzat manifeste cu conţinut antisovietic şi anticomunist. Elev de liceu fiind, Hilote, în naivitatea sa credea că protestul său poate readuce României ţinutul Basarabiei şi al Bucovinei. El mai cerea alegeri libere, ieşirea de sub jugul rusesc şi comunist, retragerea forţelor militare ruseşti de pe teritoriul României.
Informatorii din acea vreme l-au turnat la Securitate şi a fost arestat în noaptea de 23 spre 24 octombrie 1958. După cinci luni de anchetă în beciurile Siguranţei din Suceava, la Botoşani a avut loc şi procesul. Este interesant că Hilote a fost anchetat la Suceava de un ofiţer evreu, pe nume Solomovici.
Judecarea sa s-a făcut de către Tribunalul Militar Iaşi, întreg corpul de magistraţi deplasându-se la Botoşani. A primit 18 ani de puşcărie muncă silnică, 10 ani de degradare civilă şi pierderea pe viaţă a drepturilor civile. În Penitenciarul Botoşani a stat până în august 1959, după care a fost transferat la Jilava, încarcerat la Aiud şi transferat în final la Mărgineni. Între timp politica comunistă faţă de minori a suferit o serie de modificări în bine. Socialismul triumfase la oraşe şi sate, iar minorii începuseră să fie consideraţi recuperabili societăţii. În 1962 este eliberat şi trimis cu domiciliu obligatoriu la Valea Călmăţuiului, în satul Rubla. În 1964 i se ridică sancţiunea cu domiciliul obligatoriu şi este trimis acasă.
Demn de menţionat este şi faptul că, în perioada detenţiei de la Mărgineni, Hilote reia lupta anticomunistă. Se alege cu o perioadă de carceră. La Valea Călmăţui, satul Rubla, a avut colegi de domiciliu obligatoriu, printre alte personalităţi, şi pe Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu. Bineînţeles că a profitat de o asemenea companie şi a învăţat multe lucruri, atât de natură intelectuală cât şi legate de viitorul vieţii.
Revenit la Botoşani, a terminat liceul, a urmat cursurile facultăţii şi a intrat în învăţământ. A fost multă vreme directorul Casei Corpului Didactic din Botoşani. După 90 devine membru social-democrat la partidul lui Sandu şi Dănuţă, migrând apoi spre ţărănişti. În 1996 este ales deputat pe listele PNŢCD Botoşani.
Acesta este rezumatul vieţii lui Eugen Hilote. Consiliul Naţional al Studierii Arhivelor Securităţii l-a găsit că a făcut poliţie politică, adică a fost un fel de turnător. Nu am la cunoştinţă nici un cetăţean botoşănean, cadru didactic sau ocupant al unei alte funcţii, care să se fi plâns că a fost turnat la Securitate de Hilote şi să fi suportat consecinţele regimului totalitar.
Arestat la o vârstă când mulţi dintre colegii săi încă mai plângeau în poala mamei, Hilote n-a avut parte de o tinereţe fericită. Şi-a sacrificat-o prin penitenciare, suportând regimuri de detenţie pe care noi, cei pe care Dumnezeu ne-a ferit de aşa ceva, nu ni le putem imagina. Nu caut să-l disculp pe Hilote. Dar oare care tânăr de vârsta sa ar fi rezistat la infinit unui regim de detenţie inuman.
Dan Amedeo Lăzărescu, un fruntaş al liberalilor, om matur la vârsta arestării de către comunişti, întemniţat şi la Penitenciarul Botoşani, n-a rezistat detenţiei sălbatice impuse de regimul comunist şi a semnat acceptul de colaborator al Securităţii. Comparativ cu persoana lui Lăzărescu, oare putem să-l acuzăm pe tânărul de atunci, Eugen Hiloti, că a acceptat acelaşi lucru?
Punând pe un taler al balanţei curajul său de a lua atitudine potrivnică comuniştilor într-o perioadă când aceştia abia îşi consolidau puterea, fondul revendicărilor sale cu tentă patriotică, chinurile suportate în regimul de detenţie, iară pe celălalt taler acceptul său de a colabora cu Securitatea, nu credeţi că primul taler trage mai greu? Desigur, dacă vor apărea cazuri de persoane care au avut de suferit de pe urma turnătoriei lui Hilote, lucrurile se schimbă. Dar eu vă spun că în cei zece ani de firavă democraţie, nimeni nu l-a acuzat pe Hilote că l-a turnat la Securitate şi i-a făcut vreun rău.
Ştiu persoane, astăzi cu funcţii grele prin Botoşani, care în perioada comunistă şi-au croit drum în viaţă turnând-şi la conducerea fostului PCR, atât colegii de muncă cât şi alte persoane care îi periclitau postul din acea vreme, sau şansa promovării. Ei nu vor fi găsiţi în dosarele Securităţii, pentru că au făcut munca de turnător în mod voluntar, dar în scop vădit pentru avantaje personale.
Putem compara ce au făcut aceste jigodii cu ceea ce a făcut Eugen Hilote? Eu sunt de părere că nu. Dar cel mai bine ar fi să primim la redacţie şi părerile altora. Păreri pe care promitem să le publicăm fără nici un fel de imixtiune asupra conţinutului lor. (Ioan ROTUNDU)
N.R. Acest articol a fost publicat în cotidianul Jurnalul de dimineaţă nr. 506/26 aprilie 2001. Eugen Hilote s-a retras din viaţa publică. Cu toate că eticheta de turnător la Securitate i-a fost lipită, până acum nu a apărut nici o persoană care să fi confirmat că a fost turnată la Securitate de către Hilote.