Situaţii stranii de ziua Unirii Principatelor Române

Sărbătoarea zilei Unirii Principatelor Române din 24 ianuarie a.c. s-a dovedit a fi una a umilinţei şi întinării memoriei domnitorului Al.I. Cuza. Iar aceste umilinţe au venit din partea celor care ar fi trebuit să manifeste cel mai vrednic respect pentru cel care a pus bazele istoriei moderne a României şi a creat principalele instituţii ale statului modern precum învăţământul, armata, jandarmeria, pompieria, administraţia publică etc. şi a înfăptuit cele mai importante reforme aşteptate de români.
Or, tocmai aceşti pretinşi continuatori ai reformelor domnitorului Cuza au fost şi cei care, din interese politice meschine, au transformat sărbătoarea din omagii aduse domnitorului în umilinţe de neiertat.
La Iaşi, pe scena oficială, au luat loc în faţa unei mulţimi de peste 7 mii de cetăţeni o întreagă cohortă de politicieni liberali şi socialişti care au mai multe dosare penale, în fruntea lor aşezându-se primarul Iaşului Mihai Chirica şi preşedintele CJ Costel Alexe, ambii campioni în dosare penale, întreaga cohortă de nelegiuiţi fiind patronată gomos de către premierul plagiator Nicolae Ciucă, secondat de socialistul Marcel Ciolacu despre care nu se ştie cu exactitate ce studii posedă şi pe unde o fi munci la viaţa sa, dar se ştie că vrea să fie şi el premier.
Din discursurile sforăitoare, faţă de care celebrul Caţavencu s-ar fi simţit mic de tot, s-a reţinut că premierul Ciucă s-a comparat cu domnitorul Cuza, declarând cu emfază cazonă că el apără valorile democraţiei lăsare moştenire românilor de către domnitor. Le apără aşa de bine încât le-a înghesuit după gratiile unei justiţii corupte ca să nu poată cei competenţei să-i confirme plagiatul pe care-l şine sub lacătul justiţiei.
Marcel Ciolacu a simţit nevoia să le spună celor prezenţi c㠄de vom fi uniţi, vom intra în Schengen”, lăsând să se înţeleagă că am rămas pe dinafara acestui Spaţiu pentru că am fi dezbinaţi şi nu din cauza impotenţei lui politice şi ale celor care-l înconjoară. În faţa unei astfel de demonstraţii de forţă a infractorilor, plagiatorilor şi a demagogilor, masa de cetăţeni i-au huiduit copios. Au dispărut în culise ca nişte netrebnici ce sunt, fără a se mai prinde în horă cu cetăţenii de rând, adică fără a se mai „uni” cu poporul aşa cum ne-a cerut Marcel Ciolacu.
Au fugit repede la Focşani unde, aflând de huiduielile de la Iaşi, slugile lor au improvizat un gard între cetăţeni şi politicieni ca nu cumva să fie vreun politician stropit cu vopsea sau plesnit cu un nou clocit. Ciolacu, revenit din spaima huiduielilor s-a răstit în discursul său către ieşenii care l-au huiduit.
Dar cireaşa pe tortul umilinţei domnitorului a pus-o preşedintele României, Klaus Iohannis. Acesta a depus o coroană la statuia domnitorului din în Parcul Carol din Bucureşti, păzit straşnic de jandarmi şi militari, după care a cuvântat ca arborii din parc pentru că n-a fost de faţă nici urmă de român.
Aici avem două variante de lucru: ori preşedintele, de teama huiduielilor, a cerut să nu se permită prezenţa cetăţenilor, ori cetăţenii nu s-au arătat interesaţi de gestul său de a-l omagia pe Cuza şi nici de discursul sforăitor prin care s-a lăudat cu programul său „România educată”, în realitate un program prin care, în cei 7 ani de când conduce ţara, s-au pus bazele şi s-a creat segmentul social de „analfabeţi funcţionali” care i-a proporţii de la un an la altul.
Fiecare dintre cei 3 preşedinţi postdecembrişti ai României de până la Klaus Iohannis a avut în unele situaţii şi un comportament inadecvat cu statutul funcţiei, dar niciunul n-a cuvântat într-un parc gol, pustiu, aşa cum a cuvântat preşedintele Iohannis..
Este ştiut că profesorii de matematică, de fizică, au în comportament anumite ciudăţenii. Dar prin comportamentul său din ultima perioadă, Iohannis a depăşit limita ciudăţeniilor, de vreme ce a ajuns să predice în pustiul unui parc. Părerea mea!