Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Fapt divers
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Gastronomie
Evenimente
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
12783
De la 07 Ianuarie 2003
68879425

Cum a sărbătorit Lucullus 1 Mai… fără mici şi bere

  • 1 May 2017, 23:00
M-am sculat dis-de-dimineaţă, precum în vremurile glorioase ale comunismului când societatea românească era condusă de clasa muncitoare înfrăţită cu ţărănimea. În acele vremuri trebuia să fiu în unitate la prima oră a dimineţii ca să mă bifeze secretarul de partid pe tabelul său, altfel riscam ca după marea sărbătoare muncitorească să fiu chemat la Biroul PCR şi anchetat dacă nu cumva sunt sabotor sau duşman „al cauzei”. Nu ştiu ce înţelegea secretarul de partid Ghiorghiţă, că aşa-l chema, prin „cauză” dar făcea mare caz de ea şi mult se mai fudulea că o apără.
După ce eram bifat prezent, următoarea grijă era să-l fentez pe Ghiorghiţă ca să nu mă pricopsesc cu vreo pancartă, steag sau însemn al partidului pentru că o astfel de nobilă misiune îmi încurca planurile de după defilare în ce priveşte prioritatea la grătarul cu mici şi chioşcul cu bere.
Ca să-l păcălesc pe apărătorul „cauzei, luam printre primi un însemn cu PCR croit din poliester pe care nu mai apucam să-l flutur prin faţa tribunei oficiale pentru că, nu ştiu de ce eram aşa ghinionist, de fiecare dată se rupea şi ajungea pe bucăţi la coşurile de gunoi. Pe bucăţi ca să nu atragă atenţia vreunui securist de pe traseu care supraveghea coloana. Noi, cei de la Cooperaţia de Consum, defilam printre ultimii pentru că eram consideraţi o povară pentru societate. Prioritate aveau cohortele de muncitori din zona industrială care strigau şi cel mai cu foc „Hura!” şi alte lozinci alese cu grijă de către secretarul de partid pe Comitetul fabricii.
Odată adus prinosul pentru bogăţie şi fericire celor din tribuna oficială care reprezentau PCR-ul, strigând şi noi „Ura!”, sărind peste gâjâitul „H” ne grăbeam în curtea unităţii unde ne aşteptau câteva grătare cu mici şi chioşcuri cu bere. Mirosea a mici până spre restaurantul Flora, Mioriţa şi mai ales mirosea celor de la Poştă, unitate vecină cu a noastră. Pe salariaţii acestei unităţi aveam cu toţii mare ciudă pentru că nu ne onorau cererile de instalare la domiciliu a telefonului , aşa că, la 1 Mai şi 23 August îi scoteam din sărite cu mirosul de mici, grătarele fiind instalate nu departe de geamurile lor.
Micii erau excelenţi, preparaţi după o reţetă cunoscută doar de soţii Neculai şi Maria Pintilie, carmangeri la Stejarul. Compoziţia era din carne de porc şi vită, porc şi oaie sau vită şi oaie. Cei mai buni erau din carne de vită şi oaie. Nu cunosc proporţiile dar în compoziţie se punea potiş, bicarbonat de sodiu pentru cine nu ştie ce-i ăla potiş, pastă de usturoi de Copălău, boia de ardei iute cimbru şi obligatoriu zeamă de oase de vită.
Potişul făcea micul pufad, zeama de oase îl lega şi-l ţinea tare până ajungea pe grătar. Pus pe grătarul fierbinte, micul prindea iute o crustă care împiedica să se piardă seama din el. Aşa se explică de ce micii erau zemoşi iar seul îţi curgea printre degete. Micul bun era acela care după ce înfulecai unul, în gură îţi apărea nuanţa de iute şi vag aroma de cimbru, ambele dominate de gustul sărat. Muştarul înnobila un astfel de mic, mai ales dacă era muştar de Tecuci preparat din hrean.
După ce înfulecai cinci mici, drumul spre cel puţin câteva sticle cu bere era deschis. Dacă te ţinea punga şi stomacul, repetai comanda de câteva ori şi începeai să ai nostalgia mult aşteptatului 23 August ca din nou în curtea unităţii să miroase a mici şi bere, făcându-i pe cei de la Poştă să turbe de necaz. Cum spuneam, m-am sculat de dimineaţă şi m-am dus pe la piaţă să fac rost de nişte mici pe care să-i pârpălesc acasă, după o metodă proprie. Am trecut pe la gaiţele de la chioşcurile cu mici dar nici un miros specific. Gaiţele mă invitau la un mic, dar nu mirosea a nimic, semn că erau mici făcuţi în scop comercial şi nu tradiţional.
Tot învârtindu-mă în doru’ lelii , am intrat la magazinul de carne al lui Tatarciuc. Aici mi-au făcut cu ochiul nişte costiţă şi piept de porc cu os moale, deliciosul cran. Mi-m adus aminte de gusturile fine în alte bucătăriei ale preotului Neamţu, despre care v-am mai povestit.
M-am întâmplat odată să fiu prin Blândeşti şi să mă întâlnesc cu părintele. Era în pană de partener de dialog la un pahar cu vin şi când a dat cu ochii de mine mi-a spus direct:
- Nu ştiu cu ce treburi ai venit pe la noi dar musai trebuie să fii invitatul meu. Cucoana preoteasă pregăteşte pomana porcului, aşa că va merge şi un pahar cu vin.
- Aţi tăiat porcul, părinte!
- . Nuuu!, De tăiat, l-a tăiat vecinul dar mi-a adus şi mie de-o friptură.
Aveam să aflu mai târziu chiar de la vecin ce se întâmplase, vecinul fiind lucrător la Cooperativa Suliţa şi cunoscut mie. Părintele, dacă aveai norocul să-ţi fie oaspete la vreun praznic sau alt eveniment şi nu avea altă obligaţie, venea cu graba şi pleca cu zăbava. Adică la ore târzii de seară.
Vecinul, ca să nu-l încurce părintele la treabă, a preferat nevastă-sa să păună într-o pungă o bucăţică de ceafă, de burtă cu tot cu şoric şi o costiţă. Cu punga învelită în pestelcă, a strigat-o la gard pe cucoana preoteasă şi i-a dat totul de pomană de sufletul morţilor din familie. Aşa s-a pus la adăpost de-al avea pe părinte oaspete la pomana porcului şi aşa a dat norocul peste mine să-i fiu părintelui invitat.
Când am intrat în curtea casei parohiale deja mirosea frumos a usturoi. Mirosul venea de la cuptoraşul de afară. Pe plită trona un ceaun din tuci în care se putea vedea în prag de rumenire bucăţile de cărniţă peste care cucoana preoteasă presărase câţiva căţei de usturoi tăiaţi felii ca să de miros şi gust fripturii.. Pe o altă gură de plită preoteasa învârtea vârtos la mămăliga din care se ridicau aburi.
N-a durat mult şi preoteasa a răsturnat mămăliga pe un fund de a cărui coadă era legată nelipsita aţă. A tăiat mămăliga în felii şi s-a dus la beci să aducă două lucruri neapărat trebuitoare la pomana porcului.
Într-un castron emailat a adus murătură. Un harbujel dolofan înconjurat de câţiva castraveţi şi ardei kapia. Într-o carafă de vreun litru jumătate, aburită deja, se afla un vin roşu care răspândea miros de căpşunică.
Treabă grea a fost cu părintele! Carnea de porc, proaspătă, avea un gust dulce, era zemoasă iar carnea de lângă os extrem de gustoasă. Slănina de pe burtă, cu straturi de carne prin ea şi cu şoricul puţin crocant făcea casă bună cu feliile de castraveţi acri sau cu fâşii din ardeii kapia. De harbuz s-a ocupat părintele. I-a tăiat capacul şi, cu lingura i-a scobit tot miezul roziu care se menţinuse destul de tare, semn că i s-a pus suficientă sare la murat.
Cărniţă, murătură, păhărelul cu căpşunică şi cu vorbele de duh ale părintelui n-am observat când soarele a coborât periculos de mult spre asfinţit. A bătut şoferul în poarta părintelui să întrebe dacă am terminat de discutat că mă aşteaptă cei de la cooperativă să merg la masă. Pregătiseră peşte la restaurantul condus la acea vreme de fratele lu8i Costică Alexa, şeful de la Cabana Stejarul.
Am cumpărat de la Tatarciuc ceea ce am crezut că se potriveşte la o tochitură şi m-am îndreptat spre casă. Am orânduit cele cuvenit la bucătărie şi m-am apucat de pregătit. Când am pus usturoiul, tot de Copălău, am deschis geamul să miroase şi vecinii sau cei de pe stradă că sărbătoresc 1 Mai. Căpşunică n-am avut dar un pahar cu vin de fetească neagră de Frumuşica a fost destul de potrivit să taie din gustul gras al cărnii, mai ales că alături de cărniţă am pus şi o bucăţică de brânză de anul trecut, grasă, primită cadou de la părintele Schitului Balş. Ştiu călugării să conserve brânza, sunt neîntrecuţi într-o astfel de artă culinară.
Mi-a ţinut tovărăşie căţeluşa Fulga , atentă ca nu cumva s-o fur la porţia de cranţ, adică os moale.

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (1)]


Bancul zilei: Iorga şi jandarmii moldoveni
Horoscopul zilei de 2.05.2017
Seful Ligii Arabe: Iranul si Israelul, marii castigatori ai haosului din Orientul Mijlociu
Prognoza meteo: Vreme calda in primele zile din luna mai
Intervale cu averse in majoritatea regiunilor, in urmatoarele doua saptamani
Mircea Oprean, profesor la Politehnica si ginerele lui Nicolae Ceausescu,
a povestit la Antena 3 cum Liviu Dragnea a ramas repetent in facultate
UE trebuie sa se reformeze sau se va confrunta cu riscul unui Frexit
Economia romaneasca se indreapta catre o criza acuta pe piata fortei de munca
Corni: Construcţia căminului cultural s-a împotmolit în birocraţie
Ioan Rotundu
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă