Ca să înţelegeţi motivul acestui proces vă reamintesc că fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani Raluca Stâncescu, acum inculpată pentru cinci fapte de corupţie şi judecată de către Curtea de Apel Tg. Mureş, a cerut Judecătoriei Botoşani ca prin ordonanţă preşedinţială să mi se interzică dreptul de a publica faptele sale de corupţie aşa cum au fost ele dovedite de către procurorii DNA Suceava prin rechizitoriul întocmit.
Inculpata a depus cerea, de a mi se interzice publicarea articolelor şi totodată ştergerea celor publicate deja, la Judecătoria Botoşani în data de 223.02.2018. Deşi cererile pentru ordonanţe preşedinţiale se judecă cu celeritate, judecătorul Anda – Claudia Ungurean a aplicat prevederile art.1000 din Codul de procedură civilă transformând procesul într-unul de drept comun şi s-a pronunţat abia în 23 aprilie a.c., timp în care eu am continuat să public noi dovezi despre faptele infracţionale ale inculpatei Raluca Stâncescu, fapte care au demonstrat imoralitatea sa profesională şi gradul avansat de corupţie prin constituirea unui grup infracţional în care a atras pe comisarul şef Dumitru Aioanei – Şeful Serviciului de Criminalitate Economică, comisarul şef Bogdan Buliga – şeful Direcţiei Antifraudă şi agentul de poliţie judiciară Constantin Batcă, cu toţii din cadrul IJP Botoşani, întreg grupul punându-se la dispoziţia şi interesele interlopului Cătălin Stavără. Fapte extrem de grave şi care au dat o grea lovitură de imagine şi credibilitate pentru justiţia botoşăneană şi aşa percepută ca dominată de corupţie.
Judecătorul de fond Anda – Claudia Ungurean, în dispreţul prevederilor constituţionale privind libertatea de exprimare şi dreptul cetăţenilor de a avea acces la informaţiile de interes public, mi-a interzis prin sentinţa pronunţată să mai public informaţii din rechizitoriu şi să şterg articolele publicate pe site-ul Jurnalului şi reţelele de socializare.
Conform, ştampilei de pe plicul poştal, am primit sentinţa la data de 8.05.2018 (foto 1). Apelul, conform chitanţei eliberată de firma Fan Curier Botoşani, l-am depus la data de 11.05.2018, adică în termen de 3 zile de la primirea sentinţei, termenul de apel fiind de cinci zile.
Cei doi judecătorii de la Tribunalul Botoşani, respectiv Irina Hruşcă şi Geanina Tăutu, după ce au înşirat în conţinutul sentinţei toate argumentele invocate de Raluca Stâncescu de a mi se interzice dreptul la publicare, argumente lipsite de temei legal de vreme ce eu n-am făcut decât să respect drepturile constituţionale ale mele şi ale cetăţenilor, au continuat prin a însera şi motivele apelului meu. Numai că, la finalul sentinţei, în loc să se pronunţe pe fondul problemei, probabil de teama de a nu o supăra pe inculpată ori de teama că dreptatea era de partea mea şi s-ar fi lăsat cu consecinţe nedorite, au respins apelul pe motiv de tardivitate.
Iată logica celor doi judecători prin care au ajuns la concluzia că apelul meu a fost depus tardiv: „Pronunţarea primei sentinţe asupra cererii de ordonanţă preşedinţială a avut loc la data de 23.04.2018, iar cererea de apel are ca dată inscripţionată de apelant 10.05.2018, iar ca dată certă prin aplicarea ştampilei Judecătoriei Botoşani 14.05.2018, la dosar neexistând dovada depunerii apelului la serviciul de curierat rapid. Prin urmare, depunerea cererii de apel la curierat rapid s-a
făcut în intervalul 11.05.2018 – 14.05.2018, întrucât taxa de timbru ataşată cererii de apel a fost plătită la data de 11.05.2018 potrivit chitanţei de la fila 5 ds apel.”Apoi judecătorii trag concluzia finală: „Raportând data pronunţării hotărârii la data depunerii cererii de apel se constată că termenul prevăzut de art. 1000 din Codul de procedură civilă calculat în acord cu art. 181 – 183 Cod de procedură civilă, a fost depăşit, intervenind sancţiunea decăderii în conformitate cu art. 185 Cod procedură civilă.”
Şi acum să disecăm logica juridică a acestor doi judecători pentru a da la iveală aranjamentul prost făcut cu tardivitatea apelului meu.
În primul rând că judecătorii nu stabilesc data de la care calculează termenul de 5 zile acordat apelului prin sentinţa judecătorească. Eu nefiind prezent la pronunţare pentru că am cerut judecata în lipsă, termenul a început să curgă de la data primirii comunicării sentinţei. Conform plicului poştal, data expedierii de la Judecătoria Botoşani este ziua de 7.05.2018 iar data primirii de către mine este 8 mai 2018. Pe textul apelului este înserată data de 10.05.2018, fapt recunoscut de judecători. Conform chitanţei de timbru fiscal tăiată de Direcţia Finanţelor Publice a Municipiului Botoşani, plata s-a făcut în ziua de 11.05.2018, iarăşi fapt recunoscut de judecători. Tot în ziua de 11 mai am depus apelul la firma de curierat rapid Fan Curier, aşa cum rezultă din chitanţa costului de expediere (foto 2).
Potrivit art. 193 din C.pr.c. data depunerii contestaţiei la poştă sau curieratul rapid este data limită a termenului şi nu data de înregistrate la Judecătorie, în cazul de faţă termenul este 11 mai şi nu 14 mai, lucru bine ştiut de către cei doi judecători dar eludat cu bună ştiinţă.
Prin citaţiile primite nu mi s-a cerut niciodată să fac dovada că am depus apelul în termen. Practica judecătorească impune ca la începerea unui proces să se verifice şi respectarea termenelor procedurale. Colac peste pupăză, cei doi judecători constată tardivitatea apelului meu abia la sfârşitul procesului. Curios mod de a judeca!
Prin respingerea apelului meu s-a urmărit de fapt rămânerea definitivă a sentinţei pronunţată la Judecătoria Botoşani, respectiv interzicerea să mai public informaţii din dosarul de trimitere în judecată a Ralucăi Stâncescu şi să şterg articolele publicate până la trimiterea sa în judecată.
Numai că între timp dosarul Ralucăi Stâncescu a trecut de Camera preliminară, a trecut şi prin cenzura judecătorilor de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie Bucureşti, toate aceste instanţe concluzionând ferm că ea trebuia trimisă în judecată, faptele din rechizitoriu fiind dovedite de procurori ca fiind certe. Mai mult, inculpaţii Cătălin Stavără şi agentul de poliţie Constantin Batcă şi-au recunoscut faptele comise la cererea Ralucăi Stâncescu, cerând să fie judecaţi în formă simplificată. Sunt semnale că acelaşi lucru îl va face şi comisarul şef Bogdan Buliga. Aşa că, prima sentinţă a rămas fără obiect. Cu toate acestea doi judecători de la Tribunalul Botoşani s-au temut să dea o soluţie dreaptă. De ce oare?!
Toţi magistraţii prin mâna cărora a trecut dosarul Ralucăi Stâncescu au fost convinşi de vinovăţia acesteia numai judecătorii de la Botoşani au îndoieli. E lesne de înţeles îndoielile lor de vreme ce ani la rând au fost slujitorii acesteia prin a da în anumite dosare soluţii comandate.
Până acum am tăcut în faţa abuzurilor judecătorilor corupţi pentru că aveam interesul să adun cât mai multe probe cu care să dovedesc că în justiţia botoşăneană corupţia este la ea acasă. Dar această ultimă sentinţă este prea de oaie ca să mai tac. Aşa că, trec la ofensivă!
Ioan mamaischi
