În comentariul de astăzi am să mă opresc asupra modului în care se adună şpaga de către comisarii din cadrul Gărzii Financiare. Această instituţie a fost întotdeauna importantă pentru partidul aflat la putere. Iar când Guvernul s-a format dintr-o alianţă politică, cum a fost în vremea CDR sau cum este în prezent, partidele aliate s-au luptat la sânge să-şi revendice instituţia.
Spre exemplu, sub Guvernul Tăriceanu, Garda Financiară a fost obţinută de către PNL, în defavoarea PD-ului. În momentul preluării puterii de către Guvernul Tăriceanu, Alianţa DA funcţiona din plin, iar Mihai Ţâbuleac, ca preşedinte PNL Botoşani, s-a trezit în postura de a numi un şef la Garda Financiară. L-a numit în persoana lui Liviu Mihai, un ofiţer de credite de duzină la Banca Ion Ţiriac, obişnuit cu şperţuri de valori mici primite de la agenţii economici aflaţi în situaţia de a solicita un credit sau de a i se majora linia de creditare. Fiind consătean cu şeful liberalilor, ambii din Crasnaleuca, comuna Coţuşca, Ţâbuleac l-a promovat şef la Garda Financiară, considerându-l omul său de încredere.
Numai că Ţâbuleac a plecat cu gruparea Stolojan către PD, iar Liviu Mihai a rămas cu Liviu Câmpanu şi Florin Ţurcanu. Cu un simţ dezvoltat al strângerii de fonduri pentru partid, fără remuşcări şi vreo reţinere de ordin moral, Ţurcanu l-a pus, în 2008, pe Liviu Mihai să adune bani pentru campania alegerilor locale şi parlamentare. Iar omul a adunat, încât şi Ţurcanu a nevoit să recunoscut că-i om de nădejde.
Plecarea liberalilor de la putere a însemnat şi plecarea lui Liviu Mihai din funcţia de şef la Garda Financiară. Când noua putere, alianţa PDL PSD, şi-a intrat în pâine, PSD-ul a ţinut şi cu dinţii să obţină Garda Financiară. Pentru că PDL a pus mâna pe Vamă, sursă mult mai sigură şi mai bănoasă pentru partid, a cedat Garda Financiară celor de la PSD.
Prin împrejurări extrem de tulburi, încă nedesluşite, PSD-ul l-a pus în fruntea Gărzii pe Cristian Calimandruc, un alt cvasinecunoscut scos din tenebrele Dorohoiului. Despre şpaga pe care comisarii Gărzii Financiare o percep lunar de la agenţii economici nu-i ceva de mirat. Chiar şi prefectul Cristian Roman, în prima sa domnie sub Guvernul Tăriceanu, a clamat public că cei de la Garda Financiară percep taxe de la agenţii economici. Prefectul a zis, prefectul a auzit, căci cei de la Gardă şi-au văzut de afacerile lor.
Numai că în momentul de faţă, pe lângă şpaga obişnuită, agenţii economici controlaţi trebuie să mai participe şi cu contribuţii financiare la fondul de campanie. Tehnica de colectare a şpăgii este următoarea: de dimineaţă vin în control comisarii mai hârşâiţi, doi câte doi. Cum amenzile sunt mari, iar nod în papură găseşti oricând să-l amendezi pe tătar, pentru a scăpa cu amendă cât mai mică, agentul economic acceptă plata unei amenzi, de obicei cinci milioane lei vechi, dând şi şpaga cuvenită pentru că a scăpat cu atât, şpaga însemnând alte cinci milioane de lei. Pentru că s-adună bani la partid, agentul mai trebuie să dea, pe lângă cele două sume şi un supliment. Suplimentul îl încasează un comisar mai tânăr, novice în branşă, care-şi face apariţia după amiaza, când primeşte semnalul de la cei care au trecut dimineaţa în control.
Unii agenţi economici, care fac evaziune fiscală de ordinul miliardelor, le convin să dea şpagă, inclusiv suplimentul pentru partid. Dar sunt şi din cei care abia îşi duc zilele de azi pe mâine, şi nu mai au de unde da. Într-o zi, unul dintre aceştia va da toate pe una şi va acţiona. Adică se va duce la poliţie şi procuratură să anunţe că se află în situaţia de a oferi mită.
Problema lui va fi să găsească un poliţist şi un procuror de bună credinţă, care să nu telefoneze comisarului că i se pregăteşte un flagrant. Ştiu un astfel de agent economic şi-i ţin pumnii strânşi!
21.09.2009
Ioan Rotundu
