În schimb am a adresa o vorbă clevetitorilor şi bârfitorilor în sutană şi costum de politician, fie el cu fustă sau prohab. Au afirmat vreo două sutane că soţia a fost ţinta blestemelor lor adresate mie dar că Dumnezeu nu-l pedepseşte pe cel care păcătuieşte ci pe cel din apropiere. Soţia a fost profund credincioasă şi s-a rugat pe la mormintele marilor duhovnici Arsenie Boca şi Iustin Pârvu dar mai ales la racla cu moaştele Sf. Parascheva aflate depuse în biserica metropolitană din Iaşi. În logica acestor sutane înseamnă că Dumnezeu este un judecător strâmb de vreme ce l-a pedepsit pe cel credincios Lui şi nu pe mine păcătosul. Ori poate sutanele vor să spună că blestemul lor a fost mai puternic decât credinţa în Dumnezeu.
Cunosc ignoranţa şi lipsa de educaţie a unor astfel de sutane şi mai am un dram de minte să nu le bag în seamă balivernele lor popeşti. În schimb le aduc la cunoştinţă că moartea soţiei a însemnat pentru mine libertatea deplină de a spune lucrurilor pe nume. Cât a trăit m-a rugat să nu scriu despre anumite fapte popeşti, considerând că şi preoţii sunt oameni şi greşesc. Da, sunt şi ei oameni supuşi greşelilor dar când fapta lor este rezultatul unui act de voinţă premeditat nu mai avem în faţă o greşeală ci o trăsătură a unui caracter lipsit de morală şi respect social.
Aşa că, preafericite sutane clevetitoare şi bârfitoare am şi eu blestemele mele. Iar dacă tot a-ţi deschis bătălia în blesteme vă voi demonstra că blestemul cuvântului scris este mai puternic decât vorbăria voastră lipsită de conţinut.
Şi mai am a mă răfui cu nişte politicieni de ocazie, născuţi sub zodia nefericită a USL-ului, acea zodie care a împins România spre izolare şi dispreţ internaţional, care a făcut ţara de râsul lumii, o zodie în care plagiatorii, mincinoşii, ipocriţii, infractorii şi impostorii au fost în ascensiune.
Le promit şi acestora că am în faţă o eternitate în a scrie despre ei tot ce trebuie să cunoască electoratul pentru a nu mai vota niciodată astfel de loaze politice care au umilit şi continuă să umilească cultura şi civilizaţia comunităţii botoşănene iar în Parlament pe cele ale poporului român.
Am propria filozofie despre credinţă şi despre existenţa lui Dumnezeu. Ştiinţa este adevărata cale a cunoaşterii lui Dumnezeu iar religia piedica pusă de slujbaşii săi în calea cunoaşterii adevăratului Dumnezeu pentru a putea stăpâni şi exploata în interes personal şi de grup ignoranţii. Citiţi Noul Testament şi veţi putea constata şi singuri că Iisus Hristos propovăduieşte credinţa în sine şi nu face trimitere la Dumnezeu şi nici nu cere oamenilor să-şi manifeste credinţa prin intermediari. Este şi unul dintre motivele pentru care Ana şi Caiafa au dorit să-l vadă răstignit. Dar intru în detaliile unei teorii a credinţei na cărei vreme n-a sosit încă să fie cunoscută.
Închei, amintindu-le clevetitorilor şi bârfitorilor în sutană şi costume de politicieni că adevărata mea luptă cu ei de abia acum va începe. Mă refer la cei care n-au principii şi morală, nu la cei pe care-i respect pentru credinţa şi faptele lor cu caracter umanitar şi progresist.