Cele puse la cale de liderii PSD în congresul de ieri al Consiliului Naţional ne arată fără niciun fel de dubii că aceştia n-au nicio jenă sau teamă să legifereze în ţara asta, pe faţă, în favoarea celor care au furat şi fură din averea naţională. Nu le este frică de nimic să dea legi prin care cei care ne-au furat să fie puşi în libertate iar averea agonisită prin furt să le rămână intactă.
Orice om normal, văzând o astfel de atitudine politică din partea partidului aflat la guvernare, ar ajunge la concluzia că aceştia sunt iresponsabili psihic, că sunt nişte bolnavi scăpaţi de la balamuc care au avut suficientă abilitate nebunească să prostească un popor întreg şi să se cocoţe la putere.
De o doză de nebunie putem vorbi dar nu de o nebunie totală. Dragnea, Tăriceanu şi clica lor ştiu foarte bine ce-au făcut de când sunt la guvernare şi-şi pregătesc terenul legislativ ca atunci când nu vor mai fi ce sunt acum să nu poată fi traşi la răspundere pentru faptele lor hoţeşti..
Iar graba a apărut din momentul în care Dragnea a constatat că în Parlamentul României puterile sale se diminuează de la o sesiune la alta, de la o lună la alta, iar fragilitatea majorităţii pe care o mai controlează ar putea să se destrame de la o zi la alta. Ştiind ce consecinţe ar putea suporta pentru tot ce-au făcut, Dragnea şi ai lui încearcă pe ultima sută de metri de control al Parlamentului şi Guvernului să creeze cadrul legislativ care să-i scape din puşcărie pe cei condamnaţi şi să blocheze o eventualitate anchetare şi condamnare a lor.
Ieri, în plenul Consiliului Naţional, Marian Oprişan, baronul judeţului Vrancea, cred cel mai vechi preşedinte de consiliu judeţean, a cerut iertare pentru cei aflaţi după gratii, avansând cifra lor de ordinul miilor, deşi sunt doar câteva sute. A cerut iertare pentru că au fost condamnaţi fără a fi vinovaţi, considerând probele condamnării lor ca fiind nişte înregistrări ilegale ale SRI.
Pe lângă iertare, Oprişan ne-a cerut şi solidaritate cu aceştia. Aşadar, după ce-au furat milioane de euro din banii noştri, noi nu numai că trebuie să-i iertăm, dar să ne şi solidarizăm cu ei. Să fraternizăm cu cei care ne-au furat şi să-i compătimim pentru că au stat o vreme după gratii. Mai rămâne ca ministrul Justiţiei Tudorel Toader, cel cu despăgubirea deţinuţilor pentru că n-au condiţii civilizate după gratii, ca acestor condamnaţi care ne-au furat şi au stat după gratii să le dăm şi câteva mii, poate zeci de mii, de euro drept faune.
Acest mod de gândire al lui Oprişan este de fapt doar un punct din adevăratul Program de guvernare al PSD, program ascuns nouă dar bine ştiut de ei. În finalul cuvântării sale Oprişan i-a cerut lui Dragnea şi Vioricăi Dăncilă să emită cât mai repede ordonanţa de amnistie şi graţiere, pentru el şi ceilalţi voinţa poporului nefiind o stavilă, ci doar un moft peste care trebuie trecut fără dialog.
Ferm convins că nimic nu-i mai poate sta în cale, Liviu Dragnea a anunţa că PSD are gata ordonanţa de urgenţă pentru amnistie şi graţiere, al cărei termen de adoptare este 15 ianuarie. Potrivit primelor informaţii, graţierea va viza pedepsele de până la 10 de închisoare. Generoşi cum sunt cu puşcăriaşii, Dragnea şi ai lui s-au gândit şi la Elena Udrea, şi la Bica, şi la Sebastian Ghiţă dar mai ales la el, Tăriceanu şi ceilalţi parlamentari la care în ultimii doi ani PSD nu le-a ridicat imunitatea pentru a fi cercetaţi penal pentru faptele lor.
Moţiunea de cenzură recent depusă de opoziţie şi care se va supune la vot joi, nu are nicio şansă să treacă. Premierul Viorica Dăncilă i-a jurat lui Dragnea, în plenul Consiliului Naţional, credinţă nelimitată şi că nu se va speria de ameninţările celor din stradă, de la Bruxelles, şi va da ordonanţa.
Aceşti asasini morali şi materiali ai naţiunii române au uitat de decembrie 1989 sau se cred mai puternici ca Ceauşescu. Poate chiar sunt nebuni. Le-o fi furat minţile averea şi puterea şi ne duc la pierzanie pe toţi ca pe vite la abator. Marea tragedie a noastră este că nu avem nicio pârghie legală să oprim emiterea ordonanţei. Doar să le cerem francezilor să ne împrumute vestele galbene şi să ieşim din nou în stradă, nu pentru a aprinde luminiţele telefoanelor, ci pentru a-i fugări acasă. Armenii au stat în stradă la Erevan până ce guvernul a demisionat. Să fim şi noi armeni câteva zile.