Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Cultură
Infracţiuni
Economic
Fapt divers
Învăţământ
Sănătate
Sport
Administraţie
Social
Sindicate
Horoscop
Umor
Gastronomie
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
2732
De la 07 Ianuarie 2003
70928563

Dângenii – între prosperitate şi sărăcie

  • Ioan Rotundu
  • 1 October 2006, 23:00
Localitatea Dângeni nu se poate lăuda cu o vechime prea însemnată, ea fiind atestată documentar, pentru prima dată, la 8 iulie 1633. Atestarea vine de la un act de vânzare-cumpărare a unei case cu teren şi animale. În schimb, chiar dacă nu au vechime documentară pe harta ţării, dânginenii au dus şi duc o viaţă zbuciumată, plină de sinuozităţi între prosperitate şi sărăcie. Potrivit recensământului din 1774, localitatea Dângeni avea cam 50 de locuitori, casele lor fiind răspândite pe o coastă de deal ce mărgineşte râul Jijia. Dezvoltarea avea să vină vreo 150 de ani mai târziu, odată cu boierul Mavrocordat, ce-a cumpăra pământurile din jurul satului.
Perioada de prosperitate
Viaţa dânginenilor s-a îmbunătăţit vizibil odată ce boierul Mavrocordat i-a pus la treabă, care la munca pe ogor, care la grajdurile cu vaci şi oi. Construcţia căii ferate Dorohoi – Iaşi a adus Dângenilor o gară şi totodată noi locuri de muncă. În gară era de muncă la încărcatul şi descărcatul vagoanelor de marfă, iar munca era una salarizată, banii asigurându-le astuparea nevoilor casnice şi totodată o anume prosperitate în gospodărie. Viaţa a devenit şi mai uşoară după ce, din gara Dângeni, a pornit o cale ferată către fabrica de zahăr din Ripiceni. Plecau din Dângeni vagoanele încărcate cu sfeclă de zahăr şi se întorceau pline cu zahăr şi alcool. Boierul a construit o şcoală mare şi spaţioasă, din cărămidă, iar fetele şi băieţii au început a prinde buchile, având poarta deschisă spre liceele din Botoşani. Se spune că în Al Doilea Război Mondial, după ce ruşii au spart frontul, în gara Dângeni era forfotă mare. Nemţii s-au fost retras, iar ruşii au descoperit cisternele cu spirt. Trăgeau cu pistolul mitralieră în cămaşa de fier a cisternei şi beau direct de la ţâşnitoarea creată. Nemţii bombardau gara de sus pentru a distruge nodul de cale ferată, ruşii o mitraliau de jos pentru a bea spirtul. În şcoala construită de boier se aflau vreo câţiva nemţi răniţi. I-au împuşcat ruşii, dar dânginenii i-au înmormântat, creştineşte, în cimitirul satului. În ultimele zile ale războiului s-a terminat şi spirtul din gară. Restul ruşilor, în drum spre Botoşani, au prins o oaie şi au pus-o la fiert într-un cazan, în curtea şcolii. Pentru că au primit ordin să plece imediat, n-au mai aşteptat ca oaia să fie gata de fiert. Au mâncat-o aşa, semifiartă. Au băut spirtul din borcanele aflate în laboratorul de anatomie a şcolii. Vreo patru ruşi, poate de la oaia aproape crudă, sau poate de la spirtul din borcane, cine ştie, au închinat steagul. Au fost înmormântaţi în acelaşi cimitir, lângă ruşi. Victime şi asasini, aveau să devină soldaţii eroi sărbătoriţi în perioada comunistă, când, de Ziua Eroilor, preotul satului făcea cuvenita slujbă. Acum nu mai ştie nimeni unde le sunt mormintele. Când comuniştii au preluat puterea, majoritatea dânginenilor n-aveau pământ sau vreo brumă de avere pe lângă casă. Ca foşti salariaţi la boier, în gară sau la fabrica de zahăr din Ripiceni, ei au fost dezrădăcinaţi din viaţa de ţăran.
Sub comunişti
Întovărăşirea, ca formă premergătoare CAP-ului, n-a impresionat pe localnici. Neavând pământ, n-aveau ce trece la întovărăşire. Chiaburii satului, Buznoşenii, erau priviţi cu ură. Averea lor stârnea invidia celor care, până mai ieri salariaţi ai regimului burghezo-moşieresc, deveniseră după război şomeri în comunism. Până prin 1965, când s-a încheiat colectivizarea, dânginenii au descoperit vocaţia de reclamagii şi turnători. Mai ales că că regimul comunist încuraja orice reclamaţie împotriva celor avuţi. Foştii legionari au pactizat şi ei cu Securitatea. Două evenimente au marcat viaţa dânginenilor acea perioadă. Este vorba de Leonte, cizmarul satului, fost legionar transformat în colaboraţionist al Securităţii de la raionul Săveni. L-a turnat pe preotul satului, Teodorescu, cum că s-ar fi exprimat urât la adresa noului regim. Preotul a fost săltat într-o noapte de maşina neagră a Securităţii. A revenit în localitate după opt ani de puşcărie. N-a mai acceptat să predice la Dângeni. Se zice că tot Leonte l-a turnat şi pe Vasile Andrei, gestionarul de la magazinul de textile-încălţăminte a cooperaţiei de consum. Andrei i-a lăudat în gura mare, în magazin şi de faţă cu clienţii, pe americanii care ne trimeseseră pânză nealbită, numită şi „muncitorească”, dar şi nişte mănuşi de piele. L-a săltat şi pe el securitatea. I-au dat 18 ani de puşcărie, dar a executat efectiv vreo zece. Înfiinţarea CAP-ului, a IAS-ului pe pământurile boierului Mavrocordat, a SMA-ului a revigorat iar viaţa economică a localităţii, iar cei care au intrat în CAP, fără nici o palmă de pământ, au avut de ales între parceaua de la câmp şi un post de muncitor salariat la IAS., SAM, Baza de recepţie din gară iar mai târziu asociaţia Intercooperatistă. Dânginenii trăiau din nou o viaţă uşoară. Cei fără darul muncii au continuat să reazăme pereţii crâşmei din centrul satului, în aşteptarea vreo unuia care să-i angajeze cu ora sau cu ziua, să-i iasă barem de-o ţuică. Reclamagii formaţi în zorii comunismului au continuat să-şi practice profesia, cârcotind pe cei care începuseră să prindă cheag. Alţii, certaţi cu munca, dormeau ziua şi ieşeau noaptea la furat din lanurile CAP-ului, dar cel mai sigur era să furi de la IAS sau Baza de recepţie a cerealelor, care fiind ale statului, nu erau păzite cu prea multă străşnicie. Însă caracteristica dominantă a dânginenilor a fost, este şi, probabil, va mai fi pentru mult timp consumul băuturilor alcoolice. Multe drame a produs consumul abuziv de alcool. Interesant este că, deşi le place consumul alcoolului, dânginenii nu se complică să-l fabrice, precum prin alte părţi. Ei beau la crâşmă. Câştigă un ban, mai întâi se duc la bufet. Dacă le mai rămâne ceva, văd ei a doua zi cum îşi acoperă nevoile.
Decăderea
Dispariţia lui Ceauşescu nu i-a bucurat pe dângineni. Ei se obişnuiseră cu comunismul, ştiau cum să-l ridice în slăvi şi totodată să-l fure. După 1990, când s-a spart CAP-ul, n-au profitat oamenii gospodari. S-au băgat în faţă, cu tupeu, toţi cei care au trăit din furat mai toată viaţa. Au demolat grajdurile, au împărţit vacile şi oile, au părăduit tot ce se putea părădui. Vreme de vreo trei ani au avut bani de băut. Însă ce-i venit de haram, de haram se duce. Reconstituirea dreptului de proprietate n-a creat probleme ca prin alte părţi, de vreme ce n-au moştenit mare lucru de la bunicii şi străbunicii lor. IAS-ul s-a desfiinţat, cum s-a desfiinţat şi SMA-ul. Baza de recepţie, unde în vremurile comuniste gemeau coşarele cu porumb şi magaziile pline ochi cu cereale, şi-a restrâns drastic activitatea. Coşarele (foto) au fost furate şi ele, bucată cu bucată. Localnicii au ajuns din nou săraci. Celebritatea lor este una tristă şi neplăcută. Despre dângineni se spune că sunt reclamagii, hoţi, leneşi şi beţivi notorii. N-am găsit argumente care să contrazică o astfel de imagine. (Ioan Rotundu)

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (4)]


Confuzie de păcate cu rang papal
Salată naturistă
Horoscop
Comentariu la comentarii (CLXXV)
(Ioan Rotundu)
Amenda nu mai este o sperietoare pentru cei fără B.I.
Orgoliul de-a nu fi fraierit valorează, uneori, cât o pastilă de ţânţari
Reclamagii de profesie preferă umbrela anonimatului
Se pun bazele unei colaborării cu omologii din ţările vecine
Autorităţile din Darbani vor cămin de bătrâni în oraş
Rectificare de buget votată cu rezerve
Grădiniţă nouă la Leorda
Consiliul Local renunţă la acţionariatul de la FC Botoşani
Luna aceasta porneşte lupta împotriva exploatării prin muncă a copilului
Persoanele vârstnice şi-au sărbătorit ziua
Noi facilităţi pentru bolnavii de diabet
Lidera Ţiprigan consideră procesele cheia revendicărilor
Copil decedat după ce s-a electrocutat
Găsit mort pe calea ferată
Comisii mixte puse pe capul evazioniştilor din transportul municipal
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă