Daniel Niţoiu de la sport.ro este un sportiv înnăscut

Prezentatorul Ştirilor Sport.ro este recunoscut de colegi şi prieteni ca fiind o persoană foarte vivace, dar puţini sunt cei care ştiu că Daniel chiar a practicat foarte multe sporturi. După cum singur recunoaşte, “sportul a fost mereu prezent în viaţa familiei mele, chiar dacă eu nu sunt prea priceput”. Ca mai toţi copiii, Daniel a învăţat cum să joace fotbal pe terenul din spatele blocului în care locuia. Din păcate, cariera de golgheter a fost de scurtă durată, fiindcă avea obişnuinţa de a sparge geamuri sau... faruri de maşini scumpe: “Spulberarea unui far de Mercedes a pus capac! Maşina era a unui mafiot din cartier, care m-a ameninţat cu bătaia cand a văzut ce-am făcut. Noroc că tata a plătit daunele, dar n-am scăpat nepedepsit!”.
Văzînd că nu are succes ca fotbalist, cel poreclit de amici “Johnny Bravo” şi-a încercat norocul la karate, dar nici acolo nu a cunoscut succesul: “După ce am primit un picior în faţă şi am am spart nasul unei fete draguţe, mi-am dat seama ca nu voi fi niciodata sensei, aşa că am dezertat. Artele marţiale nu sunt de mine”.
Unii oameni ar putea fi dezamăgiţi după doua încercări nereuşite, dar nu şi Daniel. Următorul pas: rugby, alături de fratele său! Chiar dacă mama nu a fost de acord, nu a putut îl oprească: “Între trei bărbaţi, votul mamei era minoritar, aşa că am făcut cum ne-a dus capul. Colegii de la antrenamente ne ziceau “Fraţii Dinamit㔠pentru că săream unul pentru celălalt, ne acopeream şi fugeam de rupeam pămîntul”. Daniel a avut chiar şi o motivaţie în plus pentru a depune un efort suplimentar în timpul meciurilor: “Ciocodeică era un uriaş, o adevărată bestie, aşa că fugeam cu mingea cat mai tare, de frică să nu mă prindă din urmă şi să mă doboare”. Cu toate eforturile sale, tot nu a putut să scape de “duşman”: “Într-un contact cu el, mi-am luxat toate degetele mîinii drepte şi am stat cu ea umflată o lună”.
Cum rugby-ul s-a dovedit a fi prea dur, handbalul a fost următoarea provocare a ştiristului. Ca şi vedeta de la Oltchim, Valentina Elisei, el a jucat ca extremă stîngă, unde s-a remarcat uşor datorită agilităţii sale. El crede şi acum că locul 2 la Campionatul Judeţean a fost prea puţin: „A fost ca în fotbal, am fost furaţi de arbitrii !”
În ciuda succesului în sfârşit găsit la handbal, timpul l-a oprit din a mai practica. În schimb, urma examenul maturităţii, bacalaureatul: “Pentru ultima probă am ales sportul, mai exact luptele libere. La antrenamente veneau doar copii de 9-10 ani, aşa că nu aveam concurenţă, dar din când în când antrenorul mai aducea câte un culturist, cu care chiar aveam viaţa grea”. Antrenamentul s-a dovedit foarte util, fiindcă media 9,80 a fost suficientă pentru a îşi continua studiile în Bucureşti.
Odată ajuns student la UNATC, a învăţat scrimă şi lupte scenice chiar de la cascadorul Szobi Czeh. Chiar şi acum, Daniel rămâne ataşat de lumea sportivă, dar principala sa ocupaţie rămâne televiziunea: „Sportul e greu, dar pentru că l-am practicat, prezentarea Ştirilor Sport.ro, este cu atât mai pasionantă”. (Camelia Cavadia)