Darabanii - un oraş al contrastelor sociale

Darabanii, cel mai nordic oraş al României, a devenit o localitate a contrastelor sociale şi a patimilor politice. Localnicii sunt nemulţumişi de faptul că urbea lor nu se bucură de sprijin financiar de la judeţ, dar nici de cel al politicienilor locali. Ieşit deputat liberal, când cerneala de pe legitimaţia parlamentară nu se uscase încă, deputatul Liviu Câmpanu obişnuia să se întâlnească cu alegătorii, să dialogheze, să ia pulsul comunităţii şi, chiar dacă n-a reuşit să facă ceva pentru orăşenii săi, măcar să le promită. Acele vremuri au trecut, spun nostalgici dărăbănenii, iar deputatul Câmpanu s-a înfoiat în noul său statut de parlamentar şi nu mai dialoghează cu sărăcimea locului. Primarul Aroşoaie s-a bucurat că oraşul său are un deputat, fie el şi portocaliu la culoare. Spera într-un ajutor substanţial. „Mă aşteptam de la deputatul Câmpanu la mai mult faţă de promisiunile făcute în campania electoral㔠– afirmă acum, dezamăgit, primarul. Ceva speranţe le mai oferă localnicilor societatea CONTEX SA. Fosta Filatură, cumpărată de nişte francezi, s-a reprofilat pe confecţii. Aici lucrează 550 de muncitori. Numai că, tot majorându-se salariile, patronii francezi au început să privească peste Prut, în Republica Moldova şi chiar peste Nistru, în Ucraina. Acolo salariile sunt mai mici iar activitatea devine mai profitabilă. Vreo doi-trei ani însă vor mai sta pe aceste meleaguri. Cele 400 de apartamente, grupate în zona centrală a oraşului, au fost deconectate de la încălzirea centrală. Fiecare se descurcă cum poate. Cu centrală proprie, cu sobă, cu aparate electrice sau înveliţi cu mai multe plapume. Dacă în urmă cu un an apa rece era o raritate, de când reţeaua de alimentare a oraşului a revenit la societatea APA GRUP, apa curge, în medie, opt ore pe zi. Şi nu mai este roşiatică, plină cu nisip. La aşa un program de furnizare a apei şi factura este pe măsură. La început consumatorii au cam mârâit, dar s-au obişnuit să plătească. Problema cea mare este că locatarii de la bloc nu s-au organizat în asociaţii de proprietari. Autorităţile şi furnizorii de servicii trebuie să lucreze cu fiecare familie în parte. Şi este greu! Aflat la cel de-al doilea mandat, primarul Aroşoaie n-a reuşit să-şi ţină promisiunea de a transforma clădirea nou începută a casei de cultură(foto) în locuinţe ANL. Cât ai săi, PSD-ul, s-a aflat la putere, Cozmâncă, cel care s-a oferit să construiască la Darabani poduri, neştiind că localitatea nu-i străbătură de vreun fir de apă, a promis sprijin. Promisiune de politician. Cu Alianţa DA ajunsă la putere şi cu un deputat portocaliu, peisajul din zona casei de cultură nu s-a schimbat cu nimic. Şi nici nu sunt semne să se schimbe cu ceva. Să mai menţionăm că oraşul se bucură de prezenţa a patru laboratoare de preparare a cărnii, fiecare păzit bine de către haite de câini vagabonzi, numite şi stăpânii oaselor. Mai e şi o fabrică de caşcaval, cu patronul plin de datorii către cei care i-au predat laptele. Cu toate greutăţile întâmpinate, dărăbănenii nu disperă. Pocăit sau ortodox, fiecare se roagă la Dumnezeu în felul său. Se roagă pentru sănătate, pentru rodul pământului, pentru a mai prinde şi ziua de mâine. (Ion Mămir)