Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Anunţuri
Economic
Învăţământ
Administraţie
Ştiri agenţii
Horoscop
Umor
Comentarii
Important
Publicitate
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7601 lei
1 USD = 4.2726 lei


Număr accesări
Astăzi:
1
De la 07 Ianuarie 2003
71571259

De ce Adrian Păunescu nu are nevoie de lacrimile noastre

  • 5 November 2010, 23:00
Adrian Paunescu a fost un barbat cu un noroc remarcabil. Chiar si atunci cand a iesit din scena, a avut sansa sa o faca pe indelete, sa-si regizeze plecarea compunand scrisori emotionante si beneficiind de cel mai celebru teatru modern: televiziunea de stiri. Dar, in ciuda favorurilor abundente oferite de catre soarta, povestea vietii lui Adrian Paunescu demonstreaza putina insemnatate a norocului in ecuatia implinirii umane.
In tinerete reusea sa scrie intr-o singura zi 90 de versuri pe o tema data, zdrobindu-si prietenii poeti cu o creativitate diluviana. Se nascuse cu norocul unui talent urias dar si in momentul istoric adecvat stilului sau. Nationaliste si pline de patetism, versurile lui Paunescu dansau intre minore nuante subversive si majusculele propagandei comuniste.
O echilibristica din care s-a hranit si succesul cenaclului Flacara, tolerat de catre Partid si apreciat ca fiind supapa perfecta pentru nemultumirile tinerilor din anii ’70. In 1989, Paunescu a avut sansa unei Revolutii schilodite din care Partidul a iesit cu un apetit mult mai feroce decat in anemicii ani ’80. Cati isi mai amintesc ca, in 1996, Adrian Paunescu a candidat la Presedintia Romaniei din partea unui partid condus de un fost prim-ministru ceausist? Soarta i-a adus si un scaun de senator, dar Paunescu nu este singurul intelectual european cu optiuni politice indoielnice.
Mai mult, Paunescu nu este singurul intelectual roman care si-a asezat singur pe umeri mantia de calauza a neamului. Avem insa dreptul, o spune Orwell, “sa ne asteptam la o decenta obisnuita chiar si din partea unui poet”.
“Ma terorizeaza tenace pana incep sa plang. Plang de stupoare, de neputinta, de disperare. Pe infundate, fara martori, (Adrian) devine canalie”, scria in 1969 femeia care i-a nascut lui Adrian Paunescu doi copii. Scriitoarea Constanta Buzea a publicat un jurnal de o tristete sufocanta, tinut in perioada casatoriei sale cu Paunescu, pe cand acesta nu devenise inca atat celebru. Acolo sunt randuri care taie adanc imaginea poetului sensibil si idealist.
Mult mai tarziu, intr-un editorial din Jurnalul National, Adrian Paunescu isi amintea prietenii extraordinari (printre ei Ion Iliescu sau C.V.Tudor), vorbind cateva randuri mai jos si despre copiii fiului sau Andrei. “Sa nu uit, Andrei are si copii, nu la fel de realizati, din pacate, ca el”, scria bunicul celebru despre nepotii sai.
Dizidentul Dorin Tudoran, in tinerete apropiat de Paunescu, rezuma in cateva cuvinte marea greseala a fostului sau prieten: “Exista oameni care nu vor recunoaste nimic din prostiile pe care le-au facut. Si, prin asta, nu mai au nevoie de dusmani. Sunt ei cei mai mari dusmani ai lor”.
Acela dintre noi far’de greseala, sa ridice piatra. Dar caruia dintre noi i s-ar trezi dorinta de a-si vedea tiparite scrisorile ticluite in vreme de boala grea? Cui i-ar veni pe limba sfaturi date poporului de la inaltimea autoritara a patului de agonie? Nu a trecut inca saptamana de la ultima scrisoare (a patra) publicata de Paunescu, una in care poetul foloseste vecinatatea mortii pentru a da greutate unor sageti politice. Pe vremuri, marii poeti aveau parte de-o agonie discreta si de-o inmormantare fastuoasa. Astazi, la Bucuresti s-a inventat agonia etalata public si latita pana la granita unui banc macabru. Inima poetului aproape se oprise, dar nu si potopul sau creativ.
In ciuda norocului sau remarcabil, Adrian Paunescu nu a reusit totusi sa-si atinga visul. Nu gloria sau puterea le dorea, acestea fiindu-i la indemana. El visa la eternizare: “Cand existi si in constiinta altora, e ca si cand te-ai transforma, din unul, in mai multi. Astfel, chiar amenintarea cu disparitia, devine mai putin eficienta, daca e sa te elimine din constiinta tuturor”. E trist ca, similar multor intelectuali ai secolului 20, Paunescu acorda intaietate ideilor, nu oamenilor. Victima a propriei erori, Paunescu credea ca versurile sale ii vor asigura, printr-un straniu transfer, supravietuirea:
“Va fi interesanta postumitatea mea. Scrisul meu se va despovara de biografia autorului, in circulatia lui printre oameni. As fi fost curios sa stiu, totusi, ce iarba va rasari, in timp, pe mormantul meu.”
Pe mormantul poetului nu va rasari insa niciun fel de iarba, caci versurile singure nu-i vor putea conserva memoria. Fertilizatorul memoriei nu este emotia estetica a poeziei, ci amintirea modelului practic, a faptelor in armonie cu cuvintele. Dar Adrian Paunescu a ratat aceasta miza autoimpusa si, ceea ce putea deveni modelul unei generatii, s-a surpat in propria-i vanitate. Versurile lui vor ramane, insa mormantul ii va fi sterp, oricat de multe lacrimi se vor varsa in aceste zile peste el.
Adrian Paunescu a fost un om norocos dar neamul in care s-a nascut nu a primit decat firimituri cazute de la masa destinului sau. Probabil ca mii de oameni vor participa la inmormantarea poetului, dar care va fi credinta, care va fi cauza pe care aceasta multime o va onora prin prezenta ei acolo?
Agenţia de presă HotNews

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (7)]


Bancul zilei: Vorba cu dublu înţeles
Horoscop
Grazuităţi oferite de PSD
Deghizare incredibilă la bordul unui avion
s-a îmbarcat ca bătrân de 55 de ani, a coborât ca tânăr asiatic de 20 de ani
N-am avut cele mai bune zile ale mandatului
dar nici să-mi dau demisia
Lege împotriva mâncării nesănătoase
primul oraş care interzice Happy Meal-ul
O groapă comună în care sunt îngropaţi peste 100 de evrei ucişi de Armata română
a fost descoperită lângă Iaşi
Prognozăm o creştere economica în 2011 de 1,5%
dar ea nu va fi suficientă ca oamenii să simtă o îmbunătăţire concretă
Va călca actuala conducere a României şi R. Moldova pe urmele lui Ribbentrop şi Molotov?
Băsescu a fost adus la putere de efectele regimului Iliescu-Nastase
ca procuror, Ponta nu a reuşit să prindă pe nimeni, nici măcar pe Traian Băsescu
Emil Boc discută în PDL gestul lui Mihail Hârdău privind Legea Educaţiei
Au postul de subprefect, n-au om
Grupul Şcolar „Dimitrie Negreanu” în campanie socială de sprijin pentru familiile aflate în dificultate
Ofertă de angajare în muncă
„Zilele filmului românesc” la Botoşani
Primăria Botoşani sprijină iniţiativa liberalului Ţurcanu
cu condiţia să nu facă stână pe Pietonalul Uniriir
Contracte noi cu Nova Apa Serv
Îi este ruşine că-i senator, dar nu demisionează
La Flămânzi, consilierii PSD şi PNL votează împotriva proiectelor de interes local
Vicele Ghiorghiţă promite la Botoşani un Revelion de vis
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă