Declaraţia mea politică de astăzi nu se vrea prea filosofică, ci mai degrabă simplă şi concisă. Ea se va referi la jocul politic, la acea activitate pe care majoritatea dintre noi o realizăm, direct sau indirect, în detrimentul celor care ne-au ales şi în aşa-zisul nostru avantaj. Jocul politic pe care îl practicăm noi este slujba noastră; job-ul nostru în limbajul consacrat, dar atunci când din cauza acestei munci suferă diferite categorii sociale – femei, bătrâni, copii – nu mai este o simplă activitate ci este o manipulare, o bătaie de joc a visurilor generaţilor întregi. În acest sens, zilele trecute am asistat ca spectator la jurnalele TV care mi-au prezentat ramura cea mai puternică a jocului politic: arta de a folosi imaginea. Astfel, am observat cum un om politic anchetat de D.N.A. şi-a deschis larg porţile casei sale către presă şi, printr-un gest grandoman, a încercat să arate că nu are nimic de ascuns atunci când este menţionat numele său în diverse scandaluri. Interesant este că aceeaşi figură politică emblematică s-a referit şi a criticat reprezentanţii Parlamentului, care au venit în percheziţie la aceeaşi locuinţă. Se pune astfel întrebarea: care a fost rostul acţiunii de invitare a presei în casa cu pricina, atunci când gazda nu se supune rigorilor legii ca şi orice cetăţean anchetat de poliţie? Răspunsul este destul de simplu: jocul de-a victima face bine la imaginea personală şi se hrăneşte din încrederea omului simplu şi amărât căruia îi plac telenovelele politice şi se lasă furat şi condus de ele. Arta de a şti cum să te joci cu imaginea şi comunicarea, pentru un scop populist, m-a surprins şi atunci când un înalt demnitar, într-o şedinţă judeţeană a unui important partid politic, şi-a încălcat propriile principii şi respectul faţă de partenerii politici. Într-un discurs social, cu tentă propagandistică, şi-a contrazis politica partidului pe care îl reprezintă, sprijinind migraţia politică locală. Sperând într-o creştere a notorietăţii personale, respectivul lider politic şi-a învăţat rolul mecanic şi într-o exuberanţă actoricească şi-a individualizat exagerat importanţa politică a propriului partid. Aceasta nu ar fi o problemă, fiecare politician face ce vrea, atâta timp cât respectă înţelegerile politice pe care le-a încheiat. Jocul respectivului actor politic poate deveni însă periculos, stârnind, voit sau nevoit, scânteia unor conflicte ce aşteaptă un pretext. Stimaţi colegi, am încercat, astfel, să evidenţiez acea parte din „fişa postului” de politician, pe care o interpretăm foarte bine şi prin care încercăm să ne materializăm acele slăbiciuni personale numite şi „nevoi” sociale, financiare, politice, etc. Pornind de la aceste interpretări actoriceşti pe care le facem în scopuri electorale, cred că este timpul să „jucăm” şi pentru cei care au nevoie de noi şi care ne votează, chiar dacă în ultima vreme îşi cam pierd speranţa privind finalitatea activităţii noastre parlamentare. Doamnelor şi domnilor senatori, dacă nu avem capacitatea să lăsăm deoparte slăbiciunile şi actele teatrale folosite în media, să nu ne închipuim că în Uniunea Europeană ne putem permite aceste jocuri. Atât cetăţenii români, care se maturizează politic treptat – treptat, cât şi cei europeni, vor sancţiona aceste atitudini ale noastre, iar rezultatul va fi dramatic pentru marea majoritate dintre parlamentari. Totul depinde de „noi înşine”! Vă mulţumesc! (Senator PNL de Botoşani, Mihai Ţâbuleac)
Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea,
multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.
* Ieşeancă prinsă la furat în Botoşani
