Deniile, slujbe specifice perioadei de şase săptămâni a Postului Mare, atrag anual, în biserici, o mulţime de credincioşi, mai ales în Săptămâna Mare. Începând din seara de Florii, până vineri, când se cântă Prohodul Domnului, după orele 18,00, preoţii rostesc rugăciuni rituale şi cânturi şi citesc fragmente liturgice din vechiul Testament, numite paremii. În fiecare zi din Săptămâna Patimilor se citeşte o anumită Evanghelie - în limba slavă 'Denii' înseamnă zilnic. Cele mai importante Denii sunt cele de joi şi vineri, numite Denia Mare şi Denia Mică. În timpul Deniei Mari - a celor 12 evanghelii - se citesc 12 fragmente, cât numărul apostolilor, extrase din cele patru Evanghelii. Un alt element specific Deniei de joi este scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Bolnavii, dar şi cei care se aşteaptă la cumpene mari împletesc cingători sau înnoadă mătănii în timpul slujbei, fiecărui semn corespunzându-i o evanghelie şi o rugăciune. Acestea, purtate ca amuletă sfinţită, le vor aduce sănătate şi noroc. Gospodinele aduc ingrediente alimentare de bază (făină, untdelemn, zahăr şi orez), pe care le lasă în timpul slujbei în faţa iconostaselor, pentru a fi sfinţite. Vinerea Mare sau Prohodul este ziua de doliu a creştinătăţii, în care a fost răstignit Iisus Hristos. În toate bisericile ortodoxe este singura zi în care nu se oficiază slujba Liturghiei. Liturghie înseamnă jertfă şi se consideră că nu se pot aduce două jertfe în aceeaşi zi. În schimb, se oficiază Denia Prohodului. Credincioşii trec pe sub masa plină cu flori, care simbolizează catafalcul Mântuitorului. Pe aceasta se aşază o faţă de masă înfăţişând punerea în mormânt a lui Iisus (Epitaf), Evanghelia şi Crucea. La final preoţii cântă Prohodul Domnului. Anumite activităţi sunt oprite cu desăvârşire în Vinerea Mare, fiindcă au contribuit la adâncirea chinurilor lui Iisus. Nu se consumă urzici şi nici oţet, pentru că Lui i s-a dat să bea oţet după ce a fost biciuit, nu se lucrează nimic, pentru că totul 'va seca', nu se frământă şi nu se coace pâine, ca să nu se ardă mâinile Maicii Domnului, aflată în durere şi în rugăciune. În schimb, se roşesc ouăle, pentru că atunci a curs sângele lui Iisus, şi se înconjoară casa de trei ori cu lumânarea adusă de la slujba Prohodului, spre a o feri de boli, de trăsnet şi de foc. La sate, Denia de Joi se numeşte şi Denia Bătrânilor: pentru că durează mult, copiii nu au răbdare să o asculte până la sfârşit şi stau mai mult pe afară. Pe de altă parte, Denia Prohodului este Denia Tinerilor, pentru că bătrânii trec mai greu pe sub masă. În Bucovina, Deniile sunt întâmpinate 'protocolar'. În săptămâna a cincea din Postul Paştelui, casele şi ogrăzile trebuie curăţate şi primenite. După ce văruiesc pomii din livezi şi din grădini, copiii îmbracă hainele de sărbătoare şi merg la biserică. Femeile poartă în această perioadă năframe negre. Deniile au apărut odată cu Creştinismul şi au existat şi în perioada de unitate a Bisericii. În prezent, ele nu aparţin numai ortodocşilor, Deniile simplificate se oficiază şi la catolici şi protestanţi. Deniile sunt slujbe pregătitoare, având rolul de a purifica sufletul prin reculegere şi rugăciune, pentru a putea trăi profund bucuria Învierii Mântuitorului.