Festivităţile de la Botoşani dedicate lui George Enescu sunt ca inexistente

Din 27 august a.c., la nivel de România, s-au deschis festivităţile dedicate Festivalului anual George Enescu, cu participarea celor mai prestigioase orchestre din lume. Deschiderea festivităţilor a avut loc în Bucureşti, iar până la sfârşitul lunii septembrie, zeci de spectacole, care de care mai grandioase, se vor desfăşura în marile şi micile oraşe ale României.
Maria Ursică este purtătoarea de cuvânt a Artexim Bucureşti, organizatorul festivalului, transmite zilnic comunicate de presă despre ce spectacole au avut loc prin ţară şi unde urmează cele viitoare.
De la ea am aflat că la Botoşani, omagierea marelui compozitor născut pe meleagurile noastre, în satul Liveni, se va face prin două spectacole, respectiv:
„Doua concerte vor avea loc si la Botosani: primul dintre ele luni, 4 septembrie de la ora 18:30 - Camerata Regala, condusa de dirijorul Constantin Grigore cu violonista Anna Tifu si vineri 22 septembrie de la ora 19:30 la Casa Memoriala George Enescu din fosta comuna Liveni – Orchestra Filarmonicii George Enescu din Botosani, condusa de dirijorul Alexandru Ilie cu Stefan Aprodu la vioara, laureat al Concursului International George Enescu 2022.”
Deşi extrem de subţire această omagiere, primul concert va avea loc luni, 4 septembrie, adică în zi de lucru, în prag de deschiderea anului de învăţământ, când toată suflarea este stresată să rezolve astfel de probleme.
Nu este acesta primul an când, acasă la el, George Enescu nu este omagiat pe măsura personalităţii sale. Am rămas uimit de modul în care primarul oraşului Lugoj a conceput marcarea acestui eveniment cu mai multe spectacole, care de care mai valoros şi cu invitaţi de marcă.
La noi, la Botoşani, nu ştiu dacă primarul Cosmin Andrei o fi fost vreodată la Casa memorială din Liveni sau cea din Dorohoi. Cât despre spectacolul de luni., la organizarea căruia contribuţia sa este minimă spre deloc, probabil că se va face remarcat pentru că se apropie alegerile locale.
În loc ca la deschiderea acestei înalte festivităţi patronată de Preşedinţia României să ne fi remarcat şi noi cu un eveniment de amploare la Liveni, Dorohoi sau Botoşani, s-a programat un spectacol la Liveni spre încheierea perioadei de festivităţi.
Raluca Turcan (foto), fiică de profesori din Botoşani, familia Tatarcan care a predat la Liceul „SA.T. Laurian”, ajunsă ministrul Culturii, în loc să profite de acest prilej pentru a face remarcat Botoşaniul cu valorile lui umane, n-a întreprins nimic legat de Liveni – Botoşani.
De prin anul 2008, pe când Mihai Ţâbuleac, în calitatea lui de preşedinte al Consiliului Judeţean Botoşani, l-a numit la conducerea Direcţiei Judeţene de Cultură pe prof. istoric Dan Huţu, scos din praful de la Vf. Câmpului, an de an cultura botoşăneană a pierdut din prestigiu şi imagine.
Uriaşa realizare a lui Huţu, de la numire şi până în prezent, este că a reuşit să facă cultura botoşăneană, cu uriaşul său tezaur artistic şi uman, invizibilă.
Grav este şi faptul că nu mai avem apărători ai culturii autohtone din rândul intelectualilor. P3ensionarea pe uşa din dos şi forţat a marilor realizatori ai culturii botoşănene de către foştii preşedinţi CJ Ţâbuleac, Ţurcanu, Macaleţi şi acum Federovici a însemnat şi căderea, într-un mod umilitor, a Culturii autohtone.
De la pensie, etnografa dr. Angelica Olaru Paveliuc, Lucica Pârvan, Cornelia Viziteu, Dana Petrariu, Ion Ilie şi din lumea de dincolo Ioan Cobâlă privesc cum munca lor de-o viaţă este risipită de nişte nevolnici ajunşi în funcţie de decizie pe cale politică şi nu prin merite profesionale.
În loc ca marele compozitor să fi fost omagiat cu multă vizibilitate naţională şi chiar internaţională la el acasă, este omagiat la Lugoj, Arad, Tg. Jiu etc.
Dacă înjuri pe cineva mai de soi şi pui înjurătura pe Facebook, primeşti sute şi mii de aprecieri. Dar dacă încerci să promovezi ceva cu conotaţie culturală, mult râvnitele laikuri, ca semn al recompensei publice, vor lipsi. Lumea de astăzi s-a schimbat şi trebuiesc schimbate şi procedeele de promovare a culturii.
Cu o preoteasă la Centrul Judeţean de Valorificare a Tradiţiilor Populare, cu un Teatru „Mihai Eminescu” rusificat, cu Orchestra Rapsozii Populari împinsă spre anonimat de conducerea ruso-română, cu Muzeul Judeţean de Istorie rusificat şi el, trebuie să fii cu o doagă lipsă să mai crezi că la Botoşani se poate face cultură.