Reporter: Maestre, ce părere aveţi despre cursanţii care au participat în acest an la Master Class?
Alexandru Tomescu: Este a treia ediţie la care mă aflu şi pot spune că văd un real progres în ceea ce priveşte interesul lor pentru Master Class cât şi felul în care cântă elevii în direct. Cred că Master Class a adus o anumită atmosferă competiţională în Botoşani. Nu participă exclusiv violoniştii botoşăneni, astfel că ei au ocazia să audă în direct şi colegii de la Iaşi, Braşov şi Bucureşti. Cred că e un lucru cât se poate de necesar, pentru că se petrece o sincronizare cu restul ţării. Sunt tineri foarte dotaţi, foarte receptivi, au un potenţial foarte mare şi cred că ar avea nevoie de mai mult sprijin.
R: În ce ar consta acest sprijin?
A. T.: Într-un instrument mai bun, în fonduri pentru a se deplasa la concursuri naţionale.
R: Cât de mult contează instrumentul pe care cânţi?
A. T. : La fel de mult cât contează o maşină într-o cursă de viteză. Sigur că un violonist foarte bun poate scoate un rezultat onorabil şi pe o vioară proastă, dar atunci când ajungi într-o finală de concurs internaţional toţi ceilalţi au viori mult mai bune. Este însă o chestiune comună a celor care trăiesc în Estul Europei. În experienţa mea de membru de juriu aproape întotdeauna cei care veneau din fosta Republică Sovietică erau foarte dotaţi, dar pierdeau foarte mult tocmai din cauza instrumentului.
R: Care este posibilitatea unui tânăr în România de a accede pe adevărata treaptă valorică?
A. T. : Posibilităţile de afirmare ale tinerilor nu au fost întotdeauna grozave. Poate chiar şi George Enescu a trebuit să îşi croiască un drum cu propriile lui braţe. Nu a fost sprijiit nici de Guvern, nici e primărie, dar astăzi există un avantaj prin multitudinea de fundaţii, fonduri, sponsorizări. Sunt chestiuni extramuzicale, dar care devin din ce în ce mai importante pentru o carieră.
R: Cât e mult contează sursa financiară pentru a te ridica?
A.T. : Banii sunt importanţi dar nu pot suplini alte lucruri. În lipsa uni talent adevărat, care nu se poate cumpăra cu bani, aceştia sunt insuficienţi.
R: Care sunt coordonatele unui solist complet?
A. T. : Este o listă foarte lungă. Sunt foarte mulţi tineri care au calităţi native, dar care nu şi le cultivă. Cred că totul porneşte de la ele. Apoi, ca cineva să ajungă un mare violonist trebuie să întâlnească profesorul potrivit. Primii ani, care sunt cei mai neglijaţi, clasa I, chiar şi perioada preşcolară sunt ani esenţiali, de care depinde toată dezvoltarea ulterioară. Urmează o dezvoltare organică. Foarte mulţi copii care sunt buni la început sunt exploataţi inconştient de părinţi sau de profesori. Aproape nici unul dintre aceşti copii minune nu pot să dezvolte o carieră fiindcă îşi ard energia într-un timp mult prea scurt, rămânând în educaţia lor tot felul de lacune, ajungând la colaps. Foarte importantă este şi găsirea profesorului potrivit la momentul potrivit. Iar o imagine cât mai variată, cu profesori cât mai diferiţi este la fel de bine venită, cu este şi contactul cu medii culturale diferite. Pe lângă acestea este nevoie şi un dram de noroc şi găsirea unui impresar bun care să te promoveze. Calităţi personale presupun de o minte clară, logică, de o memorie foarte bună, o putere de concentrare ieşită din comun şi adaptabilitate la condiţii noi.
R: Este un atu să faci parte dintr-o familie de muzicieni?
A. T. : SE poate întâmpla ca dintr-o familie de muzicieni să iasă un muzician şi mai bun, dar se poate întâmpla şi invers. Pe mine m-a ajutat foarte mult mai ales că mama mea este profesoară de vioară şi am putut să progresez mai repede.
R: Veţi reveni la Botoşani?
A. T. : Sigur. Cu cea mai mare plăcere. Am un concert programat în luna iunie, unde voi cânta Paganini, iar apoi ceva mai important, oraşul Botoşani a fost inclus pe lista de filarmonici unde voi prezenta împreună cu cei doi colegi cu care formez un trio un festival turneu. Este vorba de aniversarea a 150 de la moartea lui Schumann, turneu desfăşurat sub patronatul ambasadei Germaniei la Bucureşti. Va fi un concert de concerte, o seară de muzică de cameră şi o întâlnire cu melomanii din oraşele respective.
(A consemnat Bianca ALBU)