Familia de boieri Mavrocordat este o familie veche de boieri moldoveni care a dat Moldovei şi domnitori. Ramura botoşăneană a acestei familii, prin Jean şi Gheorghe Mavrocordat, a ocupat şi funcţii de prefect al judeţului nostru.
În articolul intitulat „Miliţia nu a murit la Dângeni” publicat în Jurnalul la data de 24 ianuarie 2006 s-a consemnat un scurt istoric (foto 1) al acestei familii de boierim şi a conacului .
Reiau câteva fragmente din acel articol. „În ultimii ani, conacul Mavrocordat din Dângeni a devenit o sursă de materiale gratuite. Unii spun că „beneficiarii” sunt hoţii localnici. Alţii, dar şi datele ecuaţiei, arată către poliţistul Ion Onofriesei. În 1941, respectivul conac a fost atribuit în proprietate indiviză fiilor lui Ioan Gh. Mavrocordat. În 1947, unul din cei trei urmaşi, Constantin, moare. În 1949, prin Decretul 83, imobilul conacului Mavrocordat a fost confiscat. Mai târziu a fost transferat la IAS Dângeni, unitate transformată ulterior în Agrojim SA. După 1962 au decedat şi ceilalţi doi fii ai lui Mavrocordat, Alexandru şi Nicolaie. În 2001 nepoţii lui Mavrocordat au formulat o cerere de retrocedare a conacului. Iniţial cererea le-a fost respinsă. Conacul se afla încă în administrarea societăţii Agrojim, la care AVAB era acţionar în proporţie de 71%. În 2002, în dosarul 206/F/2001, judecătorul sindic declanşează procedura de lichidare judiciară a societăţii Agrojim.”
Conacul este amplasat într-o zonă împădurită declarată parc dendrologic, protejat prin Hotărârea nr.5/1995 a Consiliului Judeţean Botoşani. În 2002, poliţistul Onofriesei, care a fost lăsat să locuiască în conac, a tăiat câţiva dintre aceşti copaci pentru uz personal. Într-o anchetă a noastră, la vremea respectivă, au existat oameni care ne-au arătat chiar şi la ce a folosit poliţistul fiecare dintre arborii tăiaţi.
Poliţistul n-a păţit nimic pentru că nu s-a deranjat nicio autoritate să efectueze cercetările de rigoare şi să stabilească vinovăţiile. Între timp au apărut şi moştenitorii boierului care au solicitat retrocedarea. Şerban Alexandru Dimitriu, din Bucureşti, a devenit proprietar
pe o parte din averea boierului, respectiv conacul şi parcul dendrologic. Acesta constatată dezastrul în care ajunsese întreaga proprietate situată în satul Strahotin şi pune o plângere la Poliţe şi arată distrugerile care s-au făcut. Plângerea era îndreptată împotriva poliţistului locatar al conacului, Ion Onofriesei. Cu toate acestea, în spirit de colegialitate, vinovat a fost găsit, atunci, lichidatorul judiciar al societăţii Agrojim SA Dângeni, avocatul Constantin Dascălu.
La scurt timp toată povestea a fost îngropată în uitare. Nimeni nu a plătit pentru pagubele produse prin tăierea ilegală a arborilor din parcul dendrologic. Poliţistul a continuat să locuiască acolo. Au continuat şi distrugerile şi furturile. Nimeni nu s-a sesizat. Nici măcar poliţistul de sub nasul căruia se fura în continuare.
Iată ce a declarat primarul de atunci al comunei Dângeni, socialistul Stelică Trofin: „La conac se continuă distrugerile. După tăierea copacilor, au trecut la furturile din clădire. S-au scos unele sobe, geamurile, obiecte de mobilier. Se smulge parchetul şi se pune pe foc. Într-o parte a conacului locuieşte poliţistul. Altfel probabil nu mai rămânea nimic. Până şi arhiva a fost furată şi pusă pe foc. Mâine, poimâine, or să ajungă să ia şi acoperişul”
Pricopsit prin moştenire cu nişte bunuri distruse în totalitate, Şerban Dimitriu s-a retras la Bucureşti, abandonând moştenirea. De la această anchetă au vtrecut16 ani ar autorităţile statului împuternicite prin lege să apere bunurile de patrimoniu n-au acţionat în niciun fel.
Declarat bun de patrimoniu şi aflat la poziţia BT-II-m-B-01966 pe Lista bunurilor de patrimoniu existentă în gestiunea Ministerului Culturii, Conacul Mavrocordat este acum o ruină pe care au crescut arbuşti de l-au acoperit aproape integral (foto 2).
Parcul dendrologic este un fel de junglă africană, arbuştii şi lăstărişurile creând o vegetaţie arboricolă de nepătruns. Aleile parcului, cândva locuri de promenadă, au dispărut în hăţişul arboricol. Filmuleţul realizat vineri, 22 iulie a.c., vorbeşte de la sine.
Încă două bunuri de patrimoniu ale judeţului au dispărut pentru că autorităţile statului, conduse de şefi incompetenţi dar pricepuţi în a jefui banul public. Ele mai există doar pe o listă a birocraţiei demolatoare de valori culturale.
Ioan Mamaische
