Extremismul maghiar nu mai cunoaste granite. Trupe de muzica usoara ultranationaliste si soviniste, organizatii paramilitare ale partidului de extrema-dreapta „Jobbik”, gardisti impanzesc mai nou viata publica din Ungaria. In ideea sa apere tara si poporul maghiar. Nu stim exact de cine si de ce. De la intrarea Ungariei in Uniunea Europeana si de la caderea Fidesz-ului de la guvernare, elementele ultranationaliste s-au intarit vizibil. Azi nu mai este aproape nici un festival, fie el numit al palincii sau al carnatului, unde sa nu apara formatii de muzica usoara cu repertoriu sovin si revizionist sau chioscuri cu harti si insigne cu Ungaria Mare. Iar numarul admiratorilor acestora este in crestere, fiind afectati in primul rand cei mai tineri. Acestia au primit deja prima picatura de otrava in bancile scolilor. si, din pacate, acest lucru se intampla si in scolile minoritatilor. In Ungaria, la fel invata elevii slovaci, sarbi sau romani, ca ungurilor „li s-a furat” Tara de Sus, Voivodina si Ardealul.
Nicidecum nu vrem sa facem reclama trupei rock Karpatia, ci cu dorinta de a-i informa pe acei adulti nestiutori ai caror copii sau nepoti se duc la concertele acesteia, prezentam mai jos cateva din textele pe care aceasta formatie le canta, otravind cu ele tineretul acestei tari. si sunt tot mai apreciati, tot mai des invitati si, din pacate, nu numai in Ungaria, ci si in afara granitelor. Au avut deja doua concerte in Romania, si in acest an isi planuiesc sa concerteze si in Slovacia si Serbia. Telul declarat al acestui grup de revizionisti convinsi este de a reinvia spiritul national in regiunile „rupte” de Ungaria si, cum zic ei, „calcate in picioare” de alte natii…
„F… Trianon! Le Trianon! Vesszen Trianon!” „P…Trianon! Jos Trianonul! Sa piara Trianonul!”) – sunt principalele lozinci ale celor de la Karpatia. La concertele lor, publicul merge „inarmat” cu drapele nationale maghiare si cu steagul Ungariei Mari, imprimat cu stema organizatiei Miscarii Tinerilor din cele 64 de Comitate. Intr-un cantec cer razbunarea celor 13 generali martiri executati in 1849 la Arad si alipirea Ardealului de Ungaria Mare, cea de dinaintea Tratatului de la Trianon. „Nu lasam din mana steagurile ros-alb-verzi din ’48 / Pe cei 13 de la Arad ii vom razbuna / Cu foc si otel / Ce mai vrea poporul? Pamantul natal ce le-a fost luat”… Laitmotivul cantecelor sunt mesajele revizioniste: „Poporul meu a fost luat de tatari / Cotropit de turci / L-au comandat austriecii / L-au furat romanii, l-au jefuit cehii”, acuza „artistii”, promitand insa ca: „Vor mai fi honvezi pe jos si pe motoare / La Osorhei, Turda, Miercurea Ciuc, Oradea, Baia Mare / Se vor intoarce la toamna”, caci „Traim pentru tine dulce tara / Sa piara Trianon!”. Piesele sunt presarate cu scandari de genul „ne-au luat Ardealul valahii cu opinci” si „romanii au devenit un blestem”.
Toleranta romanului este binecunoscuta de toata lumea, totusi credem ca ar trebui sa existe niste limite. Nu-i totuna ca textele de mai sus sunt fredonate pe un stadion din Sopron, ori la Arad sau Oradea. Niciodata nu s-ar putea intampla – si nici nu ar fi un lucru normal – ca o formatie din Romania sa concerteze in Ungaria si apoi sa defileze pana la Parlamentul din Budapesta pentru a aseza acolo din nou opinca romaneasca. In ce ne priveste pe noi, romani care am trait si vom trai si mai departe in interiorul granitelor unguresti, avem dreptul sa ne ridicam vocea atunci cand ne sunt calcate in picioare sentimentele de neam, cand ne este batjocorita limba, cand ne sunt ponegriti stramosii. Nu jignim pe nimeni daca ne cunoastem si noi drepturile.
Eva Iova, Foaia Romaneasca