La venirea lui Geoană nu s-a mai călcat nimeni pe picioare să-l vadă, n-a mai vrut nimeni să tăbârcească lozinci, însemne electorale, pancarte prin care să-i ridice osanale, să stea ore întregi cu ochii în soare să-l aştepte pe unsul social-democraţiei româneşti venit de la Bucureşti.
Nici liderii locali nu s-au angajat în manevre de masă, pentru a se ridica în faţa şefului. Aşa ceva ar fi cerut bani, mulţi bani, ceea ce n-ar fi convenit nimănui să-i scoată din buzunar. În lipsa banilor şi a unui miting de proporţii în aer liber, şefii locali l-au urcat pe Prostănac în maşină şi l-au pasat primarului din Tudora şi Vorona.
Iar pentru că tot a călcat colbul acestor comune cu pantofii săi de firmă şi preţ de peste o mie de euro, Prostănacul s-a pus pe cuvântat. A cuvântat, a gesticulat că s-au crucit bieţii creştini. Mai ales că peroraţia sa n-avea nimic comun cu nevoile lor de ţărani care privesc la pământul tot mai secetos şi la buzunarul gol, guvernul necordându-le nici un ajutor financiar în această primăvară.
La Vorona, oamenii îl întrebau dacă dă bani să se facă drumul buclucaş, iar Geoană tuna şi fulgera asupra Guvernului Tăriceanu şi a lui Băsescu. Şi iar s-au crucit oamenii şi s-au întrebat, aş putea spune că pe bună dreptate, dacă nu cumva omului îi lipseşte vreo doagă. Trecând peste aceste mici neînţelegeri dintre aspirantul la Preşedinţia României şi puţinul auditoriu care s-a arătat dispus să-şi sacrifice câteva ore de prăşit pentru a-i face primarului hatârul de a-i aplauda musafirul, să punem punctul pe i.
Se zice că pe Geoană l-a atras la Botoşani perspectiva de a prânzi la mănăstirea Vorona, unde spera să-l învăluie duhul călugărului Vasile, aşa cum l-a învăluit şi pe Emil Constantinescu la alegerile din 1996, când a şi ieşit preşedinte.
De prânzit la mănăstire, a prânzit, numai că duhul călugărului Vasile nu l-a învăluit. Nu l-a învăluit pentru că nu a nimerit unde trebuia. Supuşii săi social-democraţi din Botoşani l-au dus la mănăstire de măicuţe. Ori duhul călugărului Vasile hălăduieşte la câţiva kilometri distanţă, undeva mai în adâncul pădurii, adică la Schitul Vorona. O mică eroare de orientare geografică, dar care îl va costa pe Geoană cel puţin cinci ani din viaţă, pentru că nefiind pătruns de duhul călugărului, nu va câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă.
Aş putea spune că, în vizita sa la Botoşani, în loc ca Geoană să fie învăluit de duhul călugărului Vasile a fost înconjurat de blestemul bădiţei Costică Conţac. Dovadă că nu degeaba a sponsorizat bisericile cu câteva miliarde de lei. I-a ascultat Dumnezeu ruga!
18.05.2009
