Şi cum pe la noii cel cu gura mai mare împarte ce este de împărţit, având grijă să-şi facă partea cuvenită, s-au găsit suficienţi din cei cu gura mare care să se înfrupte din acest uriaş tort sindical comunist. Partea hazlie a lucrurilor era atunci când tocmai aceşti lideri de sindicat care şi-au împărţit frăţeşte averea moştenită de la comunişti se răsteau la cei de la putere că încalcă regulile democraţiei. Iar cei aflaţi la putere căutau să-i împace pe liderii de sindicat pentru că şi ei furau pe capete şi nu aveau nevoie de scandal public.
Încet, dar sigur, confederaţiile sindicale s-au aşezat pe segmente de activitate iar cei care s-au aşezat pe scaunul de lider n-au mai plecat. Noii ciocoi sindicali au descoperit că dacă ieşeau public şi se răsteau la putere în numele celor săraci, puterea le mai accepta câte o pretenţie iar ei câştigau încrederea celor mulţi, care vedeau în aceşti lideri salvatorii lor.
Numai că aceşti salvatori, prin spatele cortinei aveau afaceri comune cu cei de la putere, cui partidele politice în special. Din când în când aflam şi noi cum câte un lider de sindicat de ecou în lupta sindicală apărea candidat parlamentar pe lista câte unui partid. Era recompensa primită pentru serviciile aduse acelui partid.
Viaţa liderilor de sindicat era una liniştită, prosperă, dusă în armonie cu cei de la putere. Această armonie creată pe seama credulităţii celor mulţi avea să fie tulburată de maleficul preşedinte Traian Băsescu. Obişnuiţi ca din când în când să arate mâţa celor de la putere, liderii de sindicat ai confederaţiilor au încercat aceeaşi tactică şi cu Băsescu. Numai că şi-au găsit naşul.
Preşedintele Băsescu i-a liniştit repede punând DNA-ul să se intereseze de afacerile lor. Au zornăit cătuşele, au fost operate arestări, noi am aflat ce averi uriaşe adunaseră unii lideri. Aşa a dispărut în România., de vreun an încoace, lupta sindicală.
Săptămâna trecută, profesorii botoşăneni n-au vrut să semneze pentru grevă, fapt ce i-a supărat rău pe liderii sindicali locali, mai ales pe madam Maria Ţiprigan. Obişnuită să facă presiuni asupra celor de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Botoşani prin mişcări sindicale, de această dată Ţiprigan s-a trezit că-n jurul său s-a creat un gol imens. Normal, profesorii au realizat că erau o masă de manevră a liderilor de sindicat şi că ei protestau iar de beneficiat de avantaje beneficiau doar liderii lor.
În plină criză economică, în condiţiile în care prin ţările Europei se taie la greu din salariile bugetarilor, profesorii botoşăneni şi din ţară au realizat că o grevă sindicală nu le-ar aduce niiciun avantaj financiar. Aşa că au ales să stea la catedră şi să predea lecţiile din programa şcolară.
Criza economică va trece, vor veni şi vremuri mai bune pentru profesori. Numai că ei trebuie să-şi aleagă nişte lideri de sindicat capabili să lupte cu puterea şi să nu se lase cumpăraţi, să nu aservească sindicatul intereselor politice ale vreunui partid. Actualii lor lideri sunt compromişi, vin din regimul comunist, sunt coruptibili şi nu-i mai reprezintă.
Numai că schimbarea liderilor sindicali trebuie să pornească cu cei de jos şi să se finalizeze cu cei de la confederaţiile naţionale. Răul trebuie curăţat de la coadă spre cap, fără compromisuri. Numai aşa cadrele didactice pot redeveni o forţă care să fie luată în considerare de către orice guvern va fi de acum înainte, adică indiferent de culoarea sa politică. Părerea mea!