A rezistat ispitei banului

Despre ministrul Sănătăţii Eugen Nicolaescu aş îndrăzni să afirm că este singurul ministrul de după 1990 care n-a călcat prin străchinile corupţiei. Să ne amintim că atunci când a fost numit ministru l-au desconsiderat mulţi, numindu-l contabilul medicamentelor sau după cum le-a fost inspiraţia comentatorilor din media scrisă şi audio-vizuală. Cu „r” graseiat, franţuzit ar spune unii mai fandosiţi la vorbă, tratând cu indiferenţă aluziile mai puţin plăcute făcute la adresa persoanei sale, Nicolaescu a mers drept pe drumul punerii în practică a propriului program de reformă în sistemul de Sănătate. Nu s-a abătut nici la stânga, unde s-a încercat să fie ademenit prin comisionul oferit de importatorii şi distribuitorii de medicamente, nici la dreapta, unde-i făcea cu ochiul comisionul pe seama achiziţiilor de aparatură medicală şi licitaţiile pentru investiţiile din domeniu.
Chiar dacă nu este prea simpatic unora dintre noi (la început chiar l-am urât, acum, după ce m-a convins că-i cinstit, îl simpatizez la modul sincer), trebuie să recunoaştem că a reuşit să facă ceva ordine prin curtea ministerului. Şi iar să ne amintim de „scandalul Oprescu”, când Nicolaescu a afirmat că nu-i corect ca un singur om să cumuleze funcţii medicale de prim rang, fiind în imposibilitate de timp să poată face ceva concret în numele funcţiilor asumate. Până la urmă Oprescu a fost eliberat din funcţiile deţinute pe seama brand-ului „Oprescu”, iar lucrurile au intrat pe făgaşul normal, timpul dând dreptate ministrului.
Când Nicolaescu s-a aşezat pe scaunul de ministru, preţurile la medicamente erau de nesuportat. Aproape că toţi banii strânşi de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se duceau pe medicamentele a căror preţuri erau majorate de importatori şi distribuitori de la o lună la alta. Se ajunsese în situaţia ca un medicament importat din Germania să coste în România de zece ori mai mult decât în ţara producătoare. Mai mult, erau blocate la distribuţie medicamentele din producţia internă pentru a se face loc celor din import, aducătoare de comisioane grase.
Numai că, dacă tot a fost etichetat contabil, Nicolaescu şi-a îndeplinit profesia cu multă râvnă şi sinceritate. El a descoperit cum era organizată mafia medicamentelor şi a lovit chiar în centrul celulei. Obişnuiţi să dea „cezarului ce-i al cezarului”, importatorii şi distribuitorii de medicamente au rămas descumpăniţi că ministrul n-a înşfăcat sacoşa cu euroi. Apoi au trecut la şantaj. Cică neaceptându-le majorările de preţ, bolnavii vor rămâne fără medicamente. În demersul lor au mizat pe manipularea pacienţilor, sperând să-i atragă de partea lor şi împotriva ministrului.
Nici de a ceastă dată strategia lor n-a dat rezultate. Mai întâi că ministrul n-a acceptat negocierile când au dorit importatorii şi distribuitorii, ci când a voit el. Iar la negocieri ministrul a venit blindat cu date privind componenţa preţurilor existente şi, în loc de majorări, importatorii şi distribuitorii au ieşit de la negocieri convinşi de ministru că mai este loc de operat reduceri de preţ. Scandalul pe care importatorii şi distribuitorii îl anunţau cu multă emfază, somându-l pe ministru să accepte cererile lor de majorare de preţuri la medicamente, s-a stins. Încă odată ministrul s-a dovedit că-i stăpân pe situaţie. Dacă ar fi fost corupt câtuşi de puţin, ar fi fost nevoit să cedeze sub presiunile şantajului. Cred că Nicolaescu poate fi un exemplu de moralitate pentru colegii săi din Guvernul Tăriceanu, inclusiv pentru premier.
Să mai consemnăm faptul că Nicolaescu este ministrul Sănătăţii care în mandatul său de patru ani a călcat de cele mai multe ori prin Botoşani. Şi n-a trecut ca valiza prin gară. A reuşit să schimbe lucrurile în bine. Păcat că n-are calitate umană la nivel de conducere locală, care să-i fi pus în valoare ajutorul pe care l-a acordat sistemului de sănătate botoşănean.
Alaltăieri a venit din nou la Botoşani. Poate pentru a primi cuvenita recunoştinţă pentru tomograful cu care a dotat Spitalul judeţean, poate pentru a da tentă electorală ajutorului ce ni l-a acordat. Este problema noastră de opţiune electorală dacă vom vota sau nu cu PNL, dar ce-a făcut ministrul Nicolaescu pentru judeţul Botoşani sunt fapte incontestabile şi merită să-i mulţumim. Părerea mea!