Amintesc doar sumele importante cheltuite ca să-l facă primar pe Florin Egner în anul 2000 ca apoi să investească şi mai mulţi bani în 2004 pentru a-l menţine primar, cheltuială inutilă pentru că botoşănenii nu puteau uita minciunile lui Egner şi frigul îndurat în iernile cât acesta a fost primar.
Acumulând această păguboasă experienţă, Gheorghe Portariuc n-a simţit nevoia să-şi educe fiul în spiritul unei demnităţi umane care să-i atragă respect dar mai ales echilibru în vorbe şi fapte.
Lipsit de astfel de lecţii de viaţă, Ovidiu Portariuc, propulsat de imaginea tatălui, s-a pus bine cu liderii din PSD şi a reuşit să-l învingă pe doctorul Gabriel Oprişanu, migrat de la PNL la PSD tocmai cu scopul de a ocupa o funcţie importantă în administraţia locală. Portariuc l-a scos pe Oprişanu din cursa de candidat al PSD-ului la Primăria Botoşani şi i-a luat locul.
Câştigând alegerile şi ajungând primar, Ovidiu a căzut în propria-i capcană. N-a rezistat beţiei puterii şi a început să se lase dominat de orgolii, să se considere superior celor din jur, să se distanţeze de cei care l-au susţinut să ajungă primar. Vanitos, el nu s-a mulţumit cu funcţia de primar şi a reuşit să se ridice în vârful conducerii PSD devenind preşedinte executiv. Funcţia a primit-o, dar n-a ştiut ce să facă cu ea. Tot ce-a reuşit a fost să stârnească invidia celor care se considerau îndreptăţiţi să ocupe această funcţie.
Încet, încet în jurul lui Ovidiu Portariuc s-a creat un gol, îndepărtându-se de el toţi cei care l-au sprijinit să ajungă în funcţii înalte şi pe care nu-i mai vedea de la înălţimea funcţiilor sale, ignorându-i. Un astfel de exemplu este Tereza Nica. Fata asta a muncit mult în 2012 să-l vadă pe Portariuc primar. Ajuns primar şi ea consilier municipal, Portariuc a început s-o trateze cu dispreţ. Aşa a fost determinată Tereza Nica să ajungă candidatul UNPR la funcţia de primar al Botoşaniului. Nu va câştiga alegerile, dar va rupe de la Portariuc un număr însemnat de voturi.
Aflat cu Costică Macaleţi într-un conflict mocnit, Portariuc şi-a atras şi duşmănia susţinătorilor lui Macaleţi. Pur şi simplu în acest moment Portariuc este abandonat de liderii importanţi ai PSD şi lăsat să-şi rupă singur capul.
Părăsit de nevastă şi copil, abandonat de către colegii de partid, Portariuc trăieşte într-o derută totală, sfaturile consilierului său de taină Mihai Tincu nefiindu-i de niciun folos pentru că sunt sfaturi învechite, cu vădită tentă comunistă şi în totală contradicţie cu actualul mers al vieţii politice.
Dezorientat şi neînţelegând ce i se întâmplă, Portariuc desfăşoară o campanie electorală pompieristică şi lipsită de coerenţă. Alaltăieri a anunţat că se ocupă de bolnavii de autism, ieri că va construi până la primăvara viitoare 72 apartamente ANL la Cişmea, astăzi şi mâine va mai scorni vreo altă ofertă electorală irealizabilă.
Ce nu înţelege Portariuc şi care este drama vieţii sale, în momentul de faţă credibilitatea sa în faţa botoşănenilor s-a spulberat şi chiar dacă va anunţa obiective serioase şi realizabile, utile oraşului, nu-l mai crede nimeni. Am mai spus-o şi o repet, Portariuc este un tânăr inteligent dar care n-a avut parte de un bun sfătuitor din familie sau din cercul de prieteni politici care să-l îndrume cum să-şi pună în valoare inteligenţa.
Vă mai amintiţi de Daniel Moruzi, fost subprefect în echipa prefectului Cristian Roman? Şi el era tânăr şi cu perspective dar s-a lăsat dominat de beţia puterii care l-a aruncat afară din viaţa publică fără a mai avea vreo şansă de revenire. Ovidiu Portariuc este pe cale să păţească la fel. Beţia puterii, vanitatea şi infatuarea l-a izolat într-un castel întunecos şi rece, pierzând contactul cu realitatea. Dacă nu se va trezi la realitate, va dispărea din viaţa publică precum Daniel Moruzi. Părerea mea!