S-au mai găsit, tot ca la români, câteva cozi de topor printre parlamentari care au început să se tânguie, alţii chiar să plângă de mila celor care acum nu-şi mai pot plăti ratele pentru că s-a scumpit francul elveţian. Aceste cozi de topor, aceşti ipocriţi, ar vrea ca Guvernul să intervină şi să-i sprijine financiar pe cei aflaţi la ananghie. Ce nu spun ei este faptul că dacă Guvernul va accepta o astfel de politică protectoare cu bani de la bugetul public, nu face altceva decât să ia bani de la cei care muncesc şi să-i dea celor care s-au aventurat financiar pentru a-şi construi palate, lua maşini de lux sau pentru a-şi împlini alte mofturi specifice oamenilor avuţi.
Când îi aud că au ajuns să plătească lunar, de la o rată de 800 lei la 3.800 lei, asta îmi demonstrează că cei care s-au împrumutat în franci elveţieni nu fac parte din categoria celor săraci iar la data când au contractat împrumutul aveau venituri substanţiale.
De ce ar trebui acum să suportăm noi, toţi ceilalţi, din buzunarul nostru lăcomia şi dorinţa lor de a fi mai avuţi decât erau? Jurnalistul Moise Guran a explicat în emisiunea sa de pe TVR că nu este corect ca românii să suporte din bugetul public o sumă de bani ca să fie ajutoraţi cei cu problemele generate de francul elveţian. Este o problemă personală ce trăiesc ei acum şi nu una de interes naţional. Pentru că şi-a exprimat această opinie, extrem de corectă şi sinceră, a început să fie blamat, înjurat, hulit de către cei direct vizaţi.
S-a pus problema, tot de politicieni, ca ajutorarea să se facă pe aceiaşi motivaţie cu care sunt ajutoraţi cei calamitaţi natural. Situaţiile nu sunt nici pe departe asemănătoare. Calamitatea naturală este un fenomen al naturii independent de voinţa omului. Ce-au făcut cei care s-au împrumutat de la bănci a fost un act de voinţă al lor. Mergând pe gândirea ipocrită şi populistă a unor politicieni de ajutorare a păgubiţilor prin scumpirea fracului elveţian, logic ar trebui ca Guvernul să intervină şi în cazul celor care nu-şi pot plăti creditele luate în euro, dolari şi lei şi îşi pierd casa prin executare silită că nu-şi mai pot plăti ratele.
Ar fi o mare greşeală politică, una de neiertat, ca Parlamentul sau Guvernul să se implice în situaţia creată, generată, aşa cum spuneam, de lăcomia şi inconştienţa unor persoane. Trebuie să punem capăt pentru totdeauna încurajării persoanelor care caută să se chivernisească de pe urma banilor nemunciţi, căutând fel de fel de speculaţi financiarei.
În perioada postdecembristă au luat amploare acţiunile de speculaţii financiare puse la cale de fel de fel de escroci tocmai bazându-se pe dorinţa românilor de rând de a se îmbogăţi grabnic şi fără muncă. Cazul Caritas nu i-a lecuit pe profitori şi s-au dus buluc pe la alte jocuri piramidale de la Focşani şi de aiurea. Nici bine nu se liniştiseră apele cu jocurile piramidale că o nouă nadă a fost întinsă fraierilor de către Sorin Ovidiu Vântu cu al lui SOV Invest. Sute de mii de păgubiţi amatori de chilipiruri au fost despăgubiţi din banii noştri pe motiv că au căzut fondurile de investiţie şi că au fost păcăliţi cu imaginea CEC-ului. N-a fost corect ca din banii noştri să fie despăgubiţi pierdanţii de la SOV Invest. Măcar de această dată să nu se mai repete situaţia, încurajând şi pe mai departe şmecherii şi profitorii.
Fiecare dintre cei aflaţi în situaţia creată de scumpirea francului elveţian să se descurce pe cont propriu. Un ajutor, fără implicarea banilor de la bugetul public, să-l acorde Banca Naţională prin a convinge băncile să-şi păsuiască clienţii. Sau Parlamentul să adopte legea pe care o ţine la sertar şi să oblige băncile să transforme creditele din valută în lei, punând capăt speculaţiilor financiare.
Asta până ce vom intra în zona euro, când multe lucruri se vor simplifica şi pentru români. Părerea mea!