Prezenţa grupurilor masive de studenţi îmi ridică mari suspiciuni. Îi suspectez de sunt mobilizaţi de activişti ai PSD aşa cum făcea pe vremuri şi Nicolae Bănicioiu când era liderul studenţilor şi îi scotea la contramanifestaţii faţă de cele organizate de fostul CDR.
Lipsa unor lideri autoritari şi a unei coerenţe în revendicări continuă să le risipească forţele. Strigătul de unitate şi solidaritate a cam dispărut şi el din setul de strigături. Spuneam aseară pe TeleM Botoşani, unde am fost invitat pe post de comentator, că există un real pericol ca toate aceste demonstraţii ale tinerilor să înceapă a fi manipulate uşor dar consecvent de către partidele politice PSD şi PNL care au experienţă în domeniu. După cum au decurs demonstraţiile de aseară temerile mele încep a se confirma.
Apoi, realismul revendicărilor lasă mult de dorit. Nu poţi să-i ceri preşedintelui ţării să rezolve probleme care constituţional nu intră în prerogativele sale cum nu poţi cere eliminarea totală din viaţa publică a actualelor partide politice. Este o cerinţă nedemocratică care dacă s-ar legifera ar permite instalarea haosului social.
Au apărut şi voci care nu mai cer alegeri anticipate ci reformarea partidelor politice. O astfel de cerinţă îmi sugerează că deja partidele au reuşit să-şi infiltreze pionii otrăviţi care să creeze diversiuni menite să-i discrediteze pe cei ieşiţi în stradă.
Lălăirea protestelor fără o finalitate concr5etă va duce la eşuarea lor spre răsuflarea uşurată a partidelor care vor continua să-şi împartă sferele de influenţă în structurile puterii şi ce este mai periculos le va suda coeziunea de luptă împotriva pericolului comun: protestele stradale şi revendicările tinerei generaţii, revendicări care nu se potrivesc nicidecum cu interesele lor. Există în popor o vorbă izvorâtă din modul nostru de viaţă: boala lungă, moarte sigură. Protestele trebuie să fie scurte şi cu eficienţă.
Sper ca preşedintele Klaus Iohannis va avea abilităţile necesare să se folosească de presiunea străzii, cât încă ea există şi nu a fost compromisă, ca să determine partidele să accepte un guvern independent, de avarie, care să administreze ţara până la alegerile de drept de la anul. În tot acest răgaz, strada se va putea organiza, îşi va putea alege nişte lideri de opinie, se va putea forma un partid puternic şi cu aderenţă la electorat care să se impună la alegerile parlamentare de la anul.
Un guvern de coaliţie naţională va însemna păstrarea puterii de către partide, controlul lor asupra viitoarelor alegeri Iar actualele mişcări stradale vor fi înfrânte pentru o lungă perioadă de timp cu pierderi uriaşe pentru democraţia românească aflată la început de drum. Părerea mea!