Liviu Dragnea s-a remarcat în partid ca baron local la judeţul Teleorman. Abilităţile sale de a câştiga simpatii în partid şi mai ales priceperea sa în fraudarea alegerilor locale şi parlamentare în favoarea PSD, performanţa de a fi transformat judeţele din sudul ţării în fiefuri PSD l-au propulsat spre vârful partidului atât în funcţii de conducere cât şi guvernamentale.
Niciunul dintre cei doi n-ar fi meritat interimarul preşedinţiei dar dacă avem în vedere proaspăta condamnare pe care Liviu Dragnea a primit-o pentru fraudarea alegerilor la Referendumul naţional de demitere a preşedintelui Traian Băsescu din august 2012, era de preferat ca interimarul să fie încredinţat Rovanei Plumb. Demagogă şi populistă dar cu o mapă profesională şi politică curată, fără ca numele său să fi fost implicat în acte de corupţie măcar tangenţial şi fără a i se putea reproşa că a avut momente de ezitare şi ar fi încercat să se delimiteze de momentele grele prin care a trecut în ultima perioadă PSD-ul, Rovana Plumb a cunoscut ieri, pe propria-i piele, cum îşi selectează partidul conducătorii şi mai ales ce criterii valorice primează.
Liderii PSD, baronii locali întruniţi în şedinţă, l-au preferat pe Liviu Dragnea pentru că-i reprezintă din toate punctele de vedere. Este suspectat de acte de corupţie, s-a remarcat bun organizator în fraudarea de alegeri, a ţinut parte baronilor din partid care au ajuns în faţa procurorilor DNA şi a judecătorilor şi n-a ezitat, dacă a fost în interesul baronilor, să-l înfrunte pe Victor Ponta când împrejurările au cerut-o. Ieri, Comitetul Executiv PSD au ales un preşedinte interimar potrivit moralei şi setului de valori după care partidul se călăuzeşte în a-şi selecta conducătorii de la bază la vârf.
Că PSD-ul este un partid lipsit de valori morale şi etice ne-a confirmat-o, deşi nu mai era nevoie, tot ieri, preşedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, care l-a votat pe Liviu Dragnea ca preşedinte interimar, adică urmaş al său la conducerea PSD, pentru calităţile sale organizatorice. Nici prin cap nu i-a trecut lui Ion Iliescu să aibă în
în vedere că Dragnea este totuşi un om politic condamnat şi că a-l pune în fruntea partidului este o decizie dezastruoasă pentru imaginea publică internă şi mai ales internaţională. Victor Ponta a demisionat din fruntea PSD susţinând că fiind inculpat nu vrea să pună partidul în dificultate şi să-i şubrezească imaginea. În situaţia dată, ce este mai grav şi mai dăunător pentru partid: un preşedinte inculpat sau unul deja condamnat?
Astfel de judecăţi de valoare nu l-au frământat pe Ion Iliescu pentru simplul fapt că educaţia lui politică nu s-a bazat niciodată pe cinste, corectitudine şi respect pentru colegii de partid, pentru electorat. Iliescu a fost educat şi format într-o ideologie a unui partid care a ajuns la putere în România prin fraudă electorală în 1947, este vorba de Partidul Comunist Român, şi care s-a menţinut la putere prin forţă, prin lichidare fizică a opozanţilor şi prin înlocuirea tuturor valorilor democratice cu cele ale fricii.
PSD-ul este creaţia lui Ion Iliescu, un partid după chipul şi asemănarea ideologiei sale, un partid unde valorile sociale şi etice sunt substituie nonvalorilor. Iar Liviu Dragnea este politicianul care corespunde perfect calapodului iliescian, motiv de mândrie pentru Ion Iliescu să declare că l-ţa votat.
Liviu Dragnea a foist ales preşedinte interimar încălcându-se propria decizie a partidului prin care s-a hotărât că orice membri de partid supus unei anchetei penale sau a fost trimis în judecată să fie suspendat din partid până la soluţionarea definitivă a dosarului iar dacă a fost condamnat să fie exclus din PSD. Ieri, Dragnea, condamnat fiind, în loc să fie exclus din partid a fost ales preşedintele partidului de guvernământ.
În ce priveşte comportamentul de ieri al lui Victor Ponta, acesta a fost conform caracterului său de om lipsit de responsabilitate şi solidaritate. El a plecat din şedinţă înainte de a se vota alegerea preşedintelui şi a promis că va reveni la vot. N-a mai revenit, dovadă că între el şi Dragnea nu există o armonie decât declarativă, în realitate între ei apărând grave disensiuni care mai de vreme sau mai târziu vor ieşi la suprafaţă.
Declaraţia lui Liviu Dragnea făcută imediat după alegeri, că va depune tot efortul de a-l susţine pe Victor Ponta să rămână premier este tipică politicienilor care una declară şi alta îi va fi fapta. Plecarea lui Ponta din şedinţă, imediată şi fără a mai vota, poate fi un indiciu că între el şi Dragnea dragostea partinică alunecă pe panta unui divorţ politic. Părerea mea!
Ioan Rotundu
