Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Evenimente
Politică
Cultură
Infracţiuni
Anunţuri
Fapt divers
Editorial
Învăţământ
Administraţie
Social
Horoscop
Ofertă de afaceri
Umor
Mondene
Gastronomie
Comentarii
Proverbe şi...
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.7440 lei
1 USD = 4.1547 lei


Număr accesări
Astăzi:
1144
De la 07 Ianuarie 2003
69458114
Editorial

Bună dimineaţa, Botoşani!

  • Ioan Rotundu
  • 22 April 2007, 23:00
Bună dimineaţa, Botoşani! Să mutăm acest salut de bineţe cu câteva secole în urmă. Mai exact în 28 noiembrie 1439, când, potrivit Cronicii vechi a ţării „În anul 6947 (1439), au venit tătarii şi au prădat până în Botoşani”. Dumnezeu a voit ca prima atestare documentară a târgului Botoşanilor să fie legată de o pagină tristă a istoriei sale, de o dramă, ca multe altele care i-au marcat istoria de-a lungul secolelor, până în contemporaneitate.
La nici 60 de ani de la această dramă, cel mai mare voievod din istoria Moldovei, mă refer la Ştefan cel Mare, avea să pună târgului pecetea de „reşedinţă domnească”. Acest prim pas, de o importanţă capitală pentru istoria medievală a oraşului, avea să-l consemneze cu multă mândrie de moldovean, deschizătorul de drumuri în ale monografiilor ca un fel de carte de vizită a localităţilor, Artur Gorovei. Iată cum a conceput el textul care pune în lumină acest început de glorie a târgului, text ce stă tipărit cu slove tipografice de epocă la chiar începutul cărţii „Monografia Oraşului Botoşani”, lucrare tipărită de Institutul de arte Grafice „M. Saidman” Folticeni, în 1926: „Aşezarea Botoşanilor pe drumul care duce din Suceava la Iaşi, unde călătorii trebuiau să poposească, şi unde de multe ori trebuie să fi poposit şi Ştefan-Cel-Mare, când îl îndemna în drum dragostea lui pentru Maria de la Hârlău, cu care a avut pe Petru Rareş, împrejurarea aceasta l-a îndemnat pe marele Voevod să-şi zidească aici o biserică, în care să ridice laude lui Dumnezeu, şi în acelaşi timp să fie o cetăţuie de apărare a Botoşanilor (…). Loc mai potrivit decât Păpăuţii n-ar fi putut să găsească, prim împrejurimi, şi a ridicat el, în 1496, biserica frumoasă care dăinueşte şi în zilele noastre”. Marelui voievod i-a urmat feciorul Petru Rareş, la rându-i domn al Moldovei, care, prin domniţa Elena a ctitorit la Botoşani bisericile Uspenia şi Sf. Gheorghe. Din păcate, numele său a rămas în amintirea generaţiilor ca slovă scrisă în istorie, Botoşanii neavând o stradă care să-i poarte numele, în semn de respect şi omagiu.
Timpul a trecut, târgul s-a dezvoltat, iar negustori şi meşteri de prin mai toate ţările Europei şi o parte din Asia s-au statornicit aici, pentru a contribui la dezvoltarea economico-socială, pentru a convieţui în linişte şi pace cu localnicii, dovadă în faţa întregii lumi despre bunătatea sufletească, toleranţa şi calităţile ospitaliere ale moldovenilor ca români. Copiii de moldoveni cu aplecare spre carte, fie de boieri sau ţărani, au învăţat mai întâi greceşte, apoi slavoneşte şi abia târziu şi în limba română. Cu toate acestea, Botoşanii ca târg, ca judeţ, a dat ţării valori umane ce n-a dat nici un alt judeţ din România. N-are rost să le enumerăm, că sunt cunoscute în ţară şi pe meridianele lumii. Botoşănenii, ori de câte ori ţara a fost la ananghie, au pus mâna ce le-a venit la îndemână, dacă n-au avut arme, şi au apărat-o, jertfa lor de sânge fiind consemnată de istorie cu litere de aur. La 1877, în Primul şi al Doilea Război Mondial, trupurile botoşănenilor au presărat câmpurile de bătălie, iar sacrificiul lor n-a fost zadarnic. Avem o Românie modernă, capabilă să stea alături cu celelalte state civilizate ale Europei şi din lume. Istoria noastră, din care cea a Botoşanilor face parte integrantă, este una cu care ne putem mândri, puţine naţiuni putându-se bucura de un astfel de privilegiu.
Perioada comunistă şi-a lăsat o amprentă puternică asupra oraşului. Monumente istorice şi case nesemnificative au fost demolate, de-a valma, pentru a face loc cutiilor de chibrituri poreclite blocuri. A fost ca un incendiu, din cele care au devastat în mai multe rânduri târgul Botoşanilor. Decembrie 1989 ne-a redat libertatea, am redevenit oameni şi fiinţe umane, cum eram consideraţi în comunism. De 17 ani încercăm să ne regăsim, atât în interiorul nostru de botoşăneni cât şi ca identitate urbană pe harta României. Primarii care i-am ales şi-au semnat mandatul prin a face rău sau bine. La început nici noi n-am ştiut ce vrem şi poate de aceea aleşii s-au comportat confuz, nedemni faţă de înaintaşii lor de până la 1947, când comuniştii s-au instalat la putere. Greşelile lor ne-au determinat să fim mai pretenţioşi, mai atenţi cu noi înşine, mai exigenţi.
Se zice că în prezent am fi pe un drum bun, iar Botoşanii sunt pe cale să devină o „reşedinţă domnească” în formă modernă. Valorile noastre ne stau carte de vizită, dar ne lipseşte abilitatea necesară să le folosim numele pe post de cheie europeană. Am învăţat multe, vom învăţa şi acest lucru. Ne-au călcat urbea suedezii, popor pretenţios, rigid, raţional şi neiertător cu nonvalorile umane sau de altă natură. După un moment de confuzie, de ezitare, ne-au plăcut. Vom deveni şi pe placul altora, numai să fim verticali, modeşti cât trebuie şi să convingem orice persoană cu idei preconcepute că botoşănenii, ca români, sunt oameni de reazem pentru viitor.
La ceas de sărbătoare a oraşului nostru drag, să închinăm un pahar în cinstea sănătăţii noastre, să lăsăm să curgă o picătură şi în memoria celor trecuţi în lumea umbrelor, să ne îmbrăţişăm cu cei cunoscuţi şi necunoscuţi şi să ne urăm „La mulţi ani!” Merităm din plin acest lucru! Bună dimineaţa, botoşăneni de aici şi de departe! Să ieşim în stradă pentru a ne sărbători istoria şi înaintaşii.

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.

[ Comentarii (2)]


Odraslă parlamentară botezată departe de ochii lumii
Sindicaliştii sunt nemulţumii de noul statut al profesorilor
Cinci premii pe plan judeţean la „Made for Europe”
Nereguli în comerţul cu îmbrăcăminte
Furnizorii de servicii sociale au nevoie de acreditare
Accidentată mortal, pe trotuar, comis de un adolescent
Alcoolul care ucide
Muniţie adusă din Italia
Drăguş vrea să lupte pentru valorificarea valorilor botoşănene
Târgul meşterilor populari a stârnit un real interes
Dantelăreasă care vrea să cucerească botoşănencele cu arta sa
Începe campania de vaccinare a mistreţilor
Conţac a plecat în Ungaria
Primăria Botoşani preia tarele celor de la Apa Grup
Serviciu de creştere şi îngrijire a preşcolarilor
Conţac nu dezavuează gestul lui Băsescu
V-ar strica o afacere la început de săptămână?
Programul de azi a Zilelor Botoşanilor
Comentariu la comentarii (LXXX)
(Ioan Rotundu)
Românul şi zbenguiala
Pretenţii de actor
Cugetări şi citate din Mexic
Horoscop
Vinul roşu poate ascunde în el secretul longevităţii
Băsescule, te iert de toate, dar pentru asta nu!
(Cârcotaşul)
Juriul l-a propulsat pe Andrei Maxim în marea finală
Mesajul primarului Flutur către botoşănenii de pretutindeni
Jurnalul de Dimineaţă

Blogul lui Rotundu
Arhivă