Jurnalul botosanenilor Publicatiile Jurnalul Online Jurnalul Dimineata Botosanilor

   

Anunţuri
Editorial
Horoscop
Umor
Gastronomie
Pamflet
Remember
Lumea lu' Rotundu
Presa'n gura lu' Rotundu

1 EURO = 4.8697 lei
1 USD = 3.9827 lei


Număr accesări
Astăzi:
34301
De la 07 Ianuarie 2003
101982256
Editorial

Bună sau rea, este istoria existenţei noastre

  • Ioan Rotundu
  • 26 July 2010, 23:00
Sincer să fiu, nu ştiu când a încolţit în mintea românilor ideea de uniune naţională, spiritual şi geografic. Am întrebat de istorici, dar nici ei nu mi-au dat un răspuns convingător. Semn că istoriografia noastră n-a prea avut preocupări de acest gen, limitându-se mai mult la perioada recentă. Iar când spun recentă, mă refer de la Evul Mediu încoace. Cert este că Mihai Viteazul a fost primul domnitor român ce-a înfăptuit acest deziderat. Demersul său istoric a fost o premieră şi pentru Europa acelor vremuri.
Realizarea domnitorului Mihai Viteazul este concretizarea unei aspiraţii existente deja în mintea românilor, vieţuitori în cele trei mari principate: Ţara Românească. Moldova şi Transilvania. Domnitorul Mihai ne-a dat dovada că ideea de unificare a celor trei regiuni geografice populate cu locuitori vorbitori de aceeaşi limbă este mult mai veche. De când? Poate că de pe vremurile regilor daci, care au încercat unificarea triburilor într-un regat puternic, care să facă faţă militar râvnitorilor de comori muncite de alţii.
Poate că după retragerea romanilor din Dacia, în vremurile înceţoşate ale împăratului Aurelian, când dacii romanizaţi ocupau cam aceleaşi spaţii geografice, iar nevoie de a-şi apăra teritoriile îi împingea spre solidaritate. Consider că ideea de uniune apărută la românii antici sau medievali merită a fi studiată şi cunoscută. Ce a reuşit domnitorul Mihai Viteazul n-a fost de durată istorică, dar a aruncat sămânţa uniunii ce de atunci a rodit tot mai puternic de la o perioadă la alta. Domnitorului Cuza i-a fost dat să împlinească pentru a doua oară, deşi numai parţial, ceea ce înaintaşul său istoric realizase la 1601.
Dar ca dorinţa dintotdeauna a românilor să fie îndeplinită în întregimea ei, a fost nevoie de vreo 300 de ani de frământări istorice. Anul 1918 i-a strâns pe români sub un singur steag naţional: tricolorul. Visul uniunii a devenit pentru români o realitate cu trecut, prezenţă şi viitor. Divinitatea, şiroaiele de sânge vărsate pe front de către soldaţi au dat românilor răsplata zbuciumului lor istoric: identitatea naţională în faţa lumii întregi. Iată de ce se cuvine ca, astăzi, 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, să sărbătorim cu bucurie un eveniment al istoriei care, sperăm, nu se va mai repeta niciodată, el născându-se să intre în eternitatea existenţei noastre ca naţiune.
Necazurile au fost parte integrantă ale trecutului şi prezentului, umbra lor urmărindu-ne şi în viitor. Însă, noi, românii am găsit de fiecare dată portiţa ca uităm pentru o clipă sau două de necazuri şi să ne bucurăm de viaţă. Ziua de astăzi ne cere să lăsăm necazurile deoparte şi să ne bucurăm, cinstind memoria celor care s-au jertfit ca noi să putem trăi un astfel de moment. Pasiunile politice, luptele pentru putere, dorinţa de-a îndolia vecinul omorându-i capra, să dispară din preocupările noastre cotidiene într-o zi cu o asemenea semnificaţie.
Să urmăm învăţăturile creştine, să fim toleranţi şi iertători, să cinstim memoria celor din ţintirimurile necunoscute ale ţării, închinând un pahar din ce-a voit Dumnezeu să avem pe masă. În numele Publicaţiilor Jurnalul Online, tuturor celor ce trăiesc şi simt româneşte, le urez „La mulţi ani!”
JD 1.12.2006 – format electronic

Drepturile de autor sunt rezervate proprietarului de domeniu. Responsabilitatea pentru eventualele consecinte juridice generate de copierea, multiplicarea si difuzarea textelor si fotografiilor de pe acest site revine persoanei in cauza.


Horoscop
Program Tv SOMAX, marţi n27 iulie
Ex-prefectul Macaleţi este cercetat penal
Bancul zilei: Preţul papei
Înainte ... La plăcinte moldoveneşti
Nu mai vreau să plătesc taxa pe fraier!
Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Blogul lui Rotundu
Arhivă