Caţavencu parlamentar

Caţavencu, cel original, adică personajul creat de Ion Luca Caragiale prin „O scrisoare pierdută”, se lupta cu toată lumea ca să ajungă parlamentar. Iată că ne-a fost dat să trăim vremurile când am putut verdea un alt fel de Caţavencu. Un Caţavencu ajuns parlamentar dar care se luptă cu toată lumea şi prin toate mijloacele să nu-şi piardă imunitatea şi calitatea de parlamentar.
Ce s-.a întâmplat ieri în Senatul României este de râsul dar şi de plânsul lumii. Senatorul Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei în Guvernul Tăriceanu, ca să nu i se ridice imunitatea parlamentară a încercat să-şi convingă colegii uzând de mijloace care ne-a ajutat să înţelegem cât de degradată este actuala clasă politică, cât de imorală şi cât de perversă.
Având la el o carte de rugăciuni din care citea în timp ce colegii săi erau informaţi cu cererea procurorilor DIICOT de a i se ridica impunitatea parlamentară pentru a fi cercetat penal în legătură cu iniţierea unei ordonanţe prin care o importantă firmă a fost favorizată cu un preţ al gazului metan diminuat, Vosganian mai ţinea în mână şi o sticlă cu mir bisericesc.
Etnic armean, Vosganian este creştin ortodox ca toţi armenii din ţara lor şi împrăştiaţi prin întreaga lume dar a te folosi de recuzita credinţei într-o sală în trebuie să primeze forţa legilor constituţionale şi nu cea a divinităţii devii ridicol.
Când i s-a dat cuvântul, precum nemuritorul Caţavencu, Vosganian a ţinut un discurs demagogic, mai mult un apel la colegi ca să-l judece cu sufletul lor şi nu în spiritul legilor care se aplică oricărui cetăţean român. Cu lacrimi în ochi, ca veritabilul Caţavencu, a invocat jurământul pe Biblie, a invocat protecţia divinităţii şi mai ales s-a rugat lui Dumnezeu să ca nu cumva senatorii să încurce bilele când vor vota. Colegii de Senat, în marea lor majoritate caractere de politician de teapa celui a lui Vosganian, au înţeles pericolul care-l paşte pe imploratorul de milă creştină şi l-au salvat din ghearele procurorilor, votând împotriva ridicării imunităţii.
Nici prin cap nu le-a trecut colegilor lui Vosganian că dacă acesta este atât de nevinovat cum a încercat să-i convingă pe ei, atunci să-i ridice imunitatea şi să-şi demonstreze nevinovăţia în faţa judecătorilor. Din nou aleşii poporului au pus o pată mare pe frontispiciul Parlamentului României, demonstrând că lupta împotriva corupţiei trece prin prisma intereselor lor politice.
L-am întâlnit de câteva ori pe Varujan Vosganian (foto - 2006) la Botoşani, în vremurile când era preşedintele Uniunii Forţelor de Dreapta şi făcea parte din guvernarea CDR. De la prima întâlnire la sediul PNL, când preşedinte era Dinu Secrieru, l-am suspectat de discurs demagogic iar când am aflat că este armean născut la Craiova, am tras concluzia că este o corcitură politică armeano-oltean ceea ce te determină la o atenţie sporită privind încrederea în vorbele sale.
Dealtfel, în cele vreo trei rânduri când a fost pe la Botoşani a avut un discurs atât de general că limbajul de lemn din vremurile comunismului părea mult mai ancorat în realităţile vremurilor.
Revenind la ce s-a întâmplat ieri în Senatul României, proba de rol pentru a-l juca pe Caţavencu, dată de Vosganian, îl situează pe acesta pe un loc fruntaş în rândul demagogilor, sforarilor, ipocriţilor şi corupţilor ce pozează în cinstea întruchipată care au umplut Parlamentul României şi-l domină printr-o majoritate covârşitoare. Regretul preşedintelui Klaus Iohannis transmis de la Bruxelles şi al premierului Victor Ponta transmis din SUA că iar România va primi reproşuri de la organismele europene că nu este consecventă în lupta cu corupţia nu schimbă cu nimic situaţia.
Soluţia este una singură: modificarea grabnică a Constituţiei României şi ridicarea definitivă a imunităţii parlamentare, aducându-i şi pe parlamentari la egalitate în faţa legii alături de toţi românii. Părerea mea!