Să trecem în revistă supărările preşedintelui. Prima, şi cea mai de efect, a fost când s-a supărat pe cei 322 de parlamentari, pe care i-a tăvălit prin noroiul politicii precum se tăvălesc prin mâlul Deltei Dunării porcii lipovenilor lăsaţi liber pe grinduri. Aşa s-a ajuns ca în credinţa politicii româneşti, cifra 322 să aibă cal aceleaşi conotaţii precum cifra 666 în credinţa ortodoxă.
A venit la rând supărarea pe Consiliul Superior al Magistraturii. Pe CSM s-a supărat de mai multe ori, dar la ultima supărare era mai, mai s-o dea afară din propria casă pe Mona Pivniceru, preşedintele Asociaţiei Magistraţilor din România, pentru că şi-a permis să nu stea smirnă în timpul cuvântării sale. O supărare, dar trecătoare, a avut-o şi pe cei de la Curtea Constituţională, care şi-au permis să declare neconstituţionale anumite probe adunate de procurorii DNA în dosarele lui Năstase. Dar a venit vremea ca un judecător agreat de preşedintele Băsescu să fie numit la această Curte, numire care a schimbat balanţa verdictelor în favoarea preşedintelui. Iar de atunci nu s-a mai repezit la judecătorii Curţii Constituţionale, fiind sigur că aceşti băieţi deştepţi nu-l vor mai faulta prin decizii contrare intereselor sale.
După răfuiala cu cei de la CSM, a urmat răfuiala cu cei din Armata Română. I-a ordonat lui Boc să le dijmuiască bugetul, aşa că, în momentul de faţă Ministerul Apărării Naţionale nu mai poate asigura solda militarilor şi ofiţerilor. Despre achiziţiile de noi tehnici de luptă nu mai poate fi vorba. Dar, ca românii să-l vadă cât de preocupat este el, preşedintele, de soarta armiei ţării, s-a dus în Irak şi Afganistat, unde s-a smiorcăit cu lacrimi de crocodil, să impresioneze. Iar pe cei iubitori de pâine şi circ a reuşit.
Cu vreo două zile în urmă s-a răfuit cu ministrul Educaţiei, pe care l-a acuzat că nu doreşte înfăptuirea reformei, deşi el s-a ostenit şi i-a pus la dispoziţie toată legislaţia viitoare. A mai afirmat preşedintele că liderii de sindicat din învăţământ s-au înhăitat cu ministrul Educaţiei şi au făcut front comun împotriva elevilor. Ce părinte care a auzit aceste afirmaţii nu i-ar dat dreptate preşedintelui? Aşadar, s-a mai pus bine odată cu mulţimea.
Ieri, preşedintele ne-a făcut cunoscut că s-a supărat foc pe judecătorii de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. Din cauza lor merg treburile prost în economia românească, din cauza acestor judecători criza economică îşi face de cap prin România, din cauza lor Boc nu poate guverna ţara după cum este vrerea preşedintelui. În realitate, supărarea preşedintelui vine de la faptul că, în urmă cu câteva zile, judecătorii de la ÎCCJ au admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de avocaţii lui Adrian Năstase în mult flenduritul dosar Zambaccian, trimiţând dosarul la Curtea Constituţională. Ori, preşedintele ar fi vrut ca acest dosar să primească o soluţie împotriva lui Năstase, să aibă şi el cu ce se lăuda în campania electorală a alegerilor prezidenţiale că a obţinut în lupta cu corupţia. N-a fost să fie, de unde şi răbufnirea preşedintelui asupra judecătorilor de la ÎCCJ.
Să recapitulăm. Preşedintele Băsescu şi-a ridicat în cap judecătorii de la CSM şi ÎCCJ, angajaţii din armată, profesorii şi liderii lor de sindicat, bancherii cărora a încercat să le impună dobânda sa, conducerea Băncii Naţionale, sperând că va fi votat pentru un al doilea mandat de către cei cărora le-a oferit toată această pâine şi circ. Este limpede că preşedintele Băsescu are o problemă cu intelectualii. Oare pe cine se va mai supăra preşedintele Băsescu, că până la alegerile prezidenţiale mai avem ceva timp?