Să ne amintim că în urmă cu vreo lună şi ceva, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a ieşit pe posturile naţionale de televiziune şi în presa scrisă cu recomandarea ca românii să-şi depună economiile în lei şi nu în euro sau dolari, care sunt în slăbire faţă de leu. Oferindu-ne o prognoză pe termen lung, acelaşi guvernator ne dădea asigurări că este posibil ca între leu şi euro să apară fluctuaţii, dar ele vor fi nesemnificative şi se vor solda cu întărirea leului.
La puţin timp de la această declaraţie, acelaşi Mugur Isărescu a atenţionat Guvernul Tăriceanu să nu mai tragă de creşterea economică, că se va rupe. Iar atenţionarea sa a fost completată şi cu semnalul de alarmă că rata inflaţiei pe acest an va fi depăşită cu un punct, ceea ce pune în pericol creşterea economică. Aceste ultime atenţionări sunt în totală contradicţie cu prima sa recomandare, aceea de a face economii şi depozite bancare în lei.
În faţa unor astfel de declaraţii contradictorii, era firesc ca finanţiştii să-şi pună multe întrebări cu privire la sinceritatea şi să se întrebe dacă nu cumva vreun segment de putere politică a reuşit să controleze activitatea Băncii Naţionale şi să ne manipuleze. Experienţa celor trei ani de guvernare marcată numai de scandaluri între premier şi preşedinte ne determină să ne punem serioase întrebări dacă nu cumva una din cele două părţi foloseşte Banca Naţională ca armă de răzbunare, iar pierderile colaterale, vorba lui Bush, să fie veniturile noastre, dijmuite prin devalorizarea leului.
Dacă avem în vedere atenţionările guvernatorului către premierul Tăriceanu cu privire la rata inflaţiei şi diminuarea ritmului de creştere economică, este la mintea copilului că o eventuală influenţă politică asupra lui Isărescu vine de la Cotroceni. Pe preşedintele Băsescu nu l-a interesat niciodată nevoile reale ale poporului, pe umerii căruia plânge cerşind puteri constituţionale. El a fost interesat de acapararea puterii, indiferent de mijloace şi în cine a lovit. Înclin să cred că în furia sa oarbă de răzbunare împotriva lui Tăriceanu, nu ştiu prin ce căi şi manevre malefice, şi l-a subrogat pe Isărescu. Iar acum îl foloseşte în politici monetare de anvergură naţională cu care loveşte în interesele cetăţeanului de rând, care cetăţean îşi va manifesta nemulţumirea faţă de Guvernul Tăriceanu. Odată ura cetăţenilor declanşată, preşedintelui nu-i mai rămâne decât să arate cu degetul spre ţapul ispăşitor, guvernarea PNL.
Ce-am explicat mai sus nu trebuie luat ca un scenariu posibil. Declaraţiile lui Isărescu, neintervenţia Băncii Naţionale în a susţine leul şi stopa devalorizarea sunt argumente care induc spre existenţa unui plan bine pus la punct. Dacă acest plan a fost valabil numai pentru campania în vederea alegerilor europarlamentare, atunci, de astăzi, căderea leului ar trebui să se oprească şi să-şi facă loc o revigorare timidă. Chiar şi aşa, românii care sau împrumutat în euro au de plăti rate în lei majorate. Ferească Dumnezeu ca devalorizarea leului să continue. Mulţi vor fi cei care îşi vor pierde casele construite numai pe baza creditelor bancare, maşinile luate în lieasing, bunurile cumpărate în rate.
Leul ar mai trebui să se întărească şi pe seama faptului că ne apropiem de Sărbătorile de iarnă, iar românii de afară vin în ţară cu euro, creând pe piaţa valutară o anume excedenţă valutară. Este un fenomen care se petrece an de an.
Dacă nici aşa leul nu va creşte, înseamnă că şi ultima noastră speranţă, Banca Naţională, cea care ne-a ferit de implicaţiile politicului în politica monetară, s-a spulberat.
În ce priveşte un control al lui Tăriceanu asupra Băncii Naţionale îl exclud. Banca Naţională şi guvernatorul ei sunt controlate numai de Parlament. Iar în Parlament PNL n-are nici un control, chiar dacă este partid de guvernare. Mai degrabă PSD, în momentul de faţă, deţine puterea parlamentară şi decide ce lege se aprobă şi care se respinge. Părerea mea!