Nici colegul său de partid, braşoveanul Ioan Ghişe, nu reuşise să-l întreacă în demagogie şi exhibiţionism politic, deşi săracul braşovean recursese la proteste la poarta Cotrocenilor sau chiar la greva foamei. Ghişe şi-a atins scopul şi a fost reales senator. Deocamdată tace.
Eugen Nicolaescu, ales deputat de Bucureşti, a revenit pe funcţia de ministru al Sănătăţii, demnitate deţinută şi în Guvernul Tăriceanu, continuând să vorbească mult şi prost. Considerat primul contabil al Sănătăţii (aluzie la profesia sa de bază), ca ministru în Cabinetul Tăriceanu, Nicolaescu a demonstrat că poate fi mai mult decât atât. A bulversat întreg sistemul de Sănătate, într-un moment când cei din sistem credeau că mai rău decât o duceau nu se putea. L-ea demonstrat Nicolaescu că se poate şi mai rău.
Din acea perioadă Nicolaescu a rămas celebru prin Programul său de verificare a sănătăţii întregii populaţii româneşti. A cheltuit peste 20 milioane de euro fără nicio eficienţă pe linia sănătăţii. Peste 50% dintre români n-au efectuat analizele dar costul acestora a fost plătit. Au prosperat laboratoarele de analiză private, Nicolaescu având grijă ca laboratoarele de analiză din spitale să nu poată participa în Program, fiind impuse o serie de criterii de tehnică şi performanţă ştiut fiind că acestea nu le pot îndeplini.
Au mai prosperat firmele importatoare de reactivi chimici folosiţi la analizele medicale dar şi persoane cheie din ministerul Sănătăţii şi de la nivelul Direcţiilor Judeţene de Sănătate. Nici până astăzi nu s-a efectuat o cercetare a banilor publici cheltuiţi de Nicolaescu, semn că politicienii între ei, chiar dacă trec în opoziţie, nu trec de la vorbe la fapte.
Ajuns din nou ministrul Sănătăţii, la nicio lună de la preluarea activităţii, Nicolaescu a început ofensiva asupra sistemului de sănătate. Nimic din ce-au făcut predecesorii săi nu este bun, nici chiar ce-a făcut el în urmă cu patru ani. Cât a stat în opoziţie, primul contabil al Sănătăţii a descoperit noi oportunităţi, nu de îmbunătăţire a sistemului, ci de prosperitate a sa şi cei care-l înconjoară la masa cu bucate.
Mai întâi ne-a anunţat că desfiinţează co-asigurarea. Mai pe înţeles, acum dacă soţul sau soţia este angajat şi plăteşte asigurarea de sănătate, automat şi celălalt soţ, chiar dacă nu-i angajat, este asigurat la sănătate. Nicolaescu a schimbat regula jocului şi vrea ca toţi să fie asiguraţi, adică să plătească lunar o sumă de bani, altfel nu mai beneficiază de act medical gratuit. Numai la nivelul judeţului Botoşani sunt într-o astfel de situaţie peste 90 mii de persoane. Un calcul sumar ne arată că aceşti co-asiguraţi până la revenirea lui Nicolaescu în funcţia de ministru, vor plăti anual minim 600 de lei. La nivel de ţară, asta înseamnă bani mulţi, foarte mulţi.
Apoi, cu cinism, Nicolaescu a anunţat că în acest an nu se vor majora salariile la medicii rezidenţi, lucru ce-l hămăia în fiecare zi cât a fost în opoziţie. Spunea, făcând spume la gură, că ne pleacă medicii din ţară pentru că-i plătim în bătaie de joc şi că de va veni USL la guvernare şi el ministru la Sănătate, din prima secundă va majora salariile medicilor pentru a le asigura un trai decent. „Parole! Parole!” ar fi spus italianul, pe bună dreptate. În schimb, românii s-au dus turmă la vot şi au votat USL. Acum plătesc pentru prostia şi credulitatea lor, plătesc scump.
A mai dat Nicolaescu o lovitură unui segment de pacienţi dar şi medicilor cu înalte performanţe profesionale. De la 1 martie nu va mai finanţa actele medicale ale pacienţilor care s-au consumat în clinici private. Aşa că, în loc să plăteşti parţial un tratament într-o clinică privată, unde eşti tratat cu toată responsabilitatea, va trebui să revii într-un spital al lui Nicolaescu şi să cumperi de la vată la medicamentele cele mai eficiente, penbtru că în farmacia spitalului nu se găsesc şi nu se vor găsi prea curând.
Şi tot cu cinism, spunea Nicolaescu că medicii care lucrează şi în clinicele private fură pacienţii spitalelor publice. Nu-i fură, îi ajută să se trateze eficient. Fac parte din categoria celor care am renunţat la tratamentul medical în cadrul Clinicii de Oftalmologie a Spitalului „Sf. Spiridon” Iaşi şi m-am tratat la Clinica privată a prof. Chisăliţă. Dacă nu procedam aşa, acum eram orb.
Dar câţi îşi pot permite să suporte sută la sută cheltuielile unui tratament într-o clinică privată? De vreme ce plătesc asigurare la sănătate este normal să mi se deconteze o parte din cheltuieli şi la clinica privată. Aşa este în întreaga lume, numai în România lui Nicolaescu nu.
Iar medicii cu înalte performanţe profesionale care lucrează la clinici private nu se vor întoarce în spitalele publice pentru un salariu de câteva sute de euro, cum vrea ministrul Nicolaescu.
În ce priveşte plata medicilor în raport de performanţă, în opoziţie Nicolaescu era de o altă părere. Acum vrea să-i scoată pe medici de la sistemul de plată bugetar şi să-i plătească după performanţă. Admitem corectă intenţia sa. Dar cu cât va fi plătit un medic de performanţă joasă şi unul de performanţă înaltă? În Anglia, Germania, ţările nordice, un medic obişnuit de la noi este plătit cu câteva mii de euro. În România cu doar 1000 de lei.
Tot plin de cinism, ministrul a anunţat că nu este momentul introducerii co-plăţii la medicul de familie. Adică ne scuteşte de cei 5 lei, cât ar fi costat coplata şi ne pune să plătim lunar minim 50 de lei asigurarea la sănătate, anulând co-asigurarea. Acesta chiar ne ia de proşti! Şi dacă mă gândesc la felul cum am votat în iunie şi decembrie anul trecut, chiar are dreptate. Părerea mea!