Imediat după evenimentele din decembrie 1989, tot mai mult acceptate ca o lovitură de stat, în România a început drama retrocedărilor.
Regimul Iliescu, forţat să restituie proprietăţile funciare confiscate de regimul comunist, a creat diabolica Lege 18(1991 privind fondul funciar. Construită ca restituirea să se facă cât mai complicat, şi dacă s-ar fi putut deloc, Legea a creat sute de mii de procese. Soţii s-au încăierat între ei de la pământul soţiei sau soţului, copii s-au încăierat cu părinţii, bunicii cu nepoţii, dramele de familie soldate cu pierderi de vieţi omeneştii numărându-se cu sutele.
Anii lungi de procese a dus la decesul celor mai învârstă care n-au mai apucat să-şi vadă recuperat terenul confiscat de comunişti.
A venit rândul restituirii moşiilor şi pădurilor, lege iniţiată de ţărănistul Vasile Lupu sub Guvernul Radu Vasile. Aici lucrurile au mers ceva mai uşor, fiind vorba de zeci şi sute de hectare de teren şi păduri, corupţia a înflorit iar cu doi martori bine plătiţi şi cu ajutorul unor funcţionari corupţi mulţi şmecheri s-au îmbogăţit peste noapte.
A venit apoi rândul restituirii caselor naţionalizate. Guvernul Năstase, Tăriceanu, Boc au făcut tot ce le-a stat în putinţă să blocheze restituirea imobilelor naţionalizate. Din nou s-au adresat instanţelor de judecată zeci de mii de proprietari păgubiţi. Pentru că la instanţele române de judecată au pierdut dreptul retrocedării, păgubiţii s-au adresat Curţii Supreme a Drepturilor Omului, iar CEDO a obligat Statul Român să acorde despăgubiri dar şi obligaţia de a rezolva problema retrocedărilor printr-o lege.
În totm acest timp, bătrânii şi-au vândut drepturile litigioase pe te miri ce, samsarii imobiliari adunând averi uriaşe. Pentru că termenul dat de CEDO României se apropia de expirare, Guvernul Ponta a decis să-şi asume răspunderea în Parlament pentru adoptarea unei Legi a retrocedărilor.
Numai că asumarea răspunderii faţă de această Lege n-a însemnat nici restituirea imediată a imobilelor confiscate şi nici plata contravalorii. Mai întâi, cu cinism, premierul Ponta a anunţat căa iniţia o lege ca samsarii imobiliari care au cumpăra drepturi litigioase să fie impozitaţi cu 85% din câştigul realizat pe seama statului. Aparent, o decizie menită să oprească, să pună capăt jecmănirii bătrânilor de către samsarii imobiliari.
Numai, că, aşa cum era de aşteptat, liberalii sau opus unei astfel de legi, spre bucuria premierului Ponta, care a renunţat la iniţierea ei. Mai mult, prin Legea retrocedărilor asumată, a introdus posibilitatea ca aceeaşi samsari sau alţii să poată licita şi achiziţiona imobile valoroase sau sume uriaşe de la stat.
Faţă de politica de favorizare a samsarilor imobiliari practicată de Guvernul Năstase, Tăriceanu şi Boc, Guvernul Ponta n-a schimbat nimic. Doar a modificat sistemul prin care samsarii pot continua achiziţionarea de imobile sau obţinerea despăgubirii în bani.
Şi ştiţi de ce vor prospera aceşti samsari? Pentru că până în anul 2017 niciun drept de proprietate imobiliară nu va putea fi despăgubit în bani, pentru că Guvernul Ponta n-are aceşti bani. Bătrânii care au zilele numărate, nu mai pot aştepta anul 2017, aşa că-şi vor vinde în continuare pe nimic drepturile cuvenite de la stat.
În ce priveşte impozitarea drepturilor litigioase cumpărate de samsarii imobiliari pe nimic de la păgubaşi, totul a fost un joc politic pus la cale cu mult cinism. Dacă liberalii s-au opus acestei impozitări, de ce Legea retrocedărilor a prevăzut posibilitatea ca şi în continuare aceşti samsari să poată cumpăra drepturile de proprietate? Cinicul este chiar premierul Ponta iar samsarii protejaţi sunt ai tuturor guvernelor de la Năstase încoace.
Samsarii n-au culoare politică iar banii lor n-au miros. Miile de bătrîni care se duc în mormânt fără a-şi vedea recuperate bunurile naţionalizate de comunişti sunt doar o statistică. Sunt morţii pe care Stalin i-a numărat tot statistic, dar în milioane. Pentru că la noi se numără în mii, putem spune că faţa umană a comunismului fondat de Iliescu chiar este umană.
Faptul că Legea a fost ieri adoptată de Parlamentul României prin asumarea răspunderii de către Guvernul Ponta, nu a dat nicio posibilitate opoziţiei de a veni cu amendamente. Altfel spus, Guvernul Ponta nu vrea să împartă cu nimeni cărniţa de pe osul puterii. Părerea mea!